Nichifor Crainic este pseudonimul literar al lui Ion Dobre. S-a născut la 22 decembrie 1889 în Bulbucata, județul Vlașca și a decedat la 20 august 1972 în Mogoșoaia. Nichifor Crainic a fost teolog, ziarist, scriitor, poet, politician, editor, filozof, formator de opinie. Este inițiatorul și principalul ideolog al gândirismului, curent și direcție estetica și ideologică, care a influențat intelectualitatea românească în perioada interbelică. Crainic este considerat unul din ctitorii Filocaliei în limba română.
Lucian Blaga descria activitatea lui Nichifor Crainic astfel: „Invazia teologică în cultura română postbelică, înțeleg penetrația ei masivă și profundă, va rămâne pentru totdeauna legătă de numele lui Nichifor Crainic (…) Ceea ce Crainic a întreprins timp de douăzeci și cinci de ani pentru renașterea spiritului ortodox rămâne fără pereche în analele vieții noastre literare”.
„Nichifor Crainic este cel dintâi teolog în epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strâmt și ocolit al specialiștilor, prezentând-o într-o formă impunătoare atențiunii generale a lumii intelectuale… Nichifor Crainic e misionarul de prestigiu al credinței bisericești în mijlocul intelectualilor români… Prin Nichifor Crainic s-a săvârșit o adevărată restaurare a teologiei românești în duhul ortodox.”
Elev la seminar, Ion Dobre a debutat, în anul 1906, în coloanele revistei școlare cu poezia La horă.În anul 1926, preia de la Cezar Petrescu revista Gândirea și îi dă o nouă direcție, insistând asupra românismului, ortodoxismului și naționalismului. Tot în acest an, Ion Dobre îşi legalizează pseudonimul literar, acela de Nichifor Crainic, cu care își va semna de acum înainte toate lucrările. Gândirea va funcționa din anul 1926 până anul 1944.
- Șesuri natale, Craiova, 1916
- Darurile pământului, București, 1920
- Cântecele patriei. București, 1925
- Țara de peste veac. București, 1931 și 1940
- Șoim peste prăpastie. Versuri inedite create în temnițele Aiudului, București, 1990.
Interviu inedit cu poetul în 1964.
