Impresii din pelerinajul de la Sfântul Efrem Cel Nou. Poate că adeseori, mulți dintre noi ne întrebăm, unde suntem? Quo vadis, Domine?
Și vedem că au ajuns la butoane cei mai perverși, ipocriți, hoți și impostori ai acestei lumi pe care o trăim astăzi.
De ce?
E o întrebare retorică până la urmă.
Răspunsul îl știu mai toți, dar nimeni nu face nimic.
Fiecare a ajuns să fie pentru el.
Nu se bagă, nu-l privește, nu-l interesează.
O ignoranță ucigătoare practic, al binelui care ar trebui să existe în societate.
Și iată că așa lumea se îndreaptă prin blazare, către iad și se îndepărtează de DUMNEZEU.
Smerenia aceasta falsă, nu este până la urmă, soluția neutralității, am mai spus-o.
Și o spun și alții, mai deștepți decât mine.
În războiul acesta, trebuie să alegi de care parte ești. Neutrii sau Fricoșii sunt înghițiți primii de gurile iadului.
Iar dacă ești cu adevărat cu DUMNEZEU, n-are de ce să-ți fie teamă?
Bine, mai e și acea nebunie a curajului fără DUMNEZEU.
Dar dacă trăim cu HRISTOS și simțim că Harul lui DUMNEZEU este cu noi, nu are de ce și de cine să ne fie teamă.
Din ignoranța și păcatele oamenilor și din frica de a spune adevarul, a fost răstignit IISUS.
El este Mântuitorul vieților noastre, dar cu toate astea, în 2000 de ani, lumea n-a învățat mare lucru.
Aleargă toți cu ardoare, după mamona, pentru progres și civilizație.
Pe DUMNEZEU și Sfinți îi uită oamenii și își amintesc unii, doar atunci când sunt în nevoi.
Alții nici atât. Au fost crescuți și educați în neștiință de DUMNEZEU și doar așa cu niște precepte minime ce țin de morală, care s-au transformat astăzi în sminteala care este corectitudinea politică.
La fel cum după 1789 încoace, se încearcă și se inoculează în mentalul colectiv, înlocuirea lui HRISTOS cu democrația, așa zisa libertate, egalitate și fraternitate.
Acestea nu există însă fără DUMNEZEU, fără HRISTOS.
Toate se traduc practic prin ceea ce a predicat, ne-a învățat și a aplicat Mântuitorul în cei trei ani printre oameni, până a fost răstignit pe Cruce.
DRAGOSTEA față de aproapele nostru, este cea mai curată și adevărată democrație.
În rest, toate sunt vorbe goale.
Dovada acestei învățături și a credinței nestrămutate în Dumnezeu, a smereniei dusă până la suferința supremă, sunt Sfinții.
Ei sunt dovada Sfințeniei lui DUMNEZEU, a faptului că omul care este Templu al lui DUMNEZEU, așa cum Însuși HRISTOS ne-a zis în fața lui Caiafa, se poate sfinți prin credința și faptele lui.
Minunile pe care le fac Sfinții, sunt multe.
Și atunci când au trăit pe pământ, dar și după ce au plecat la DUMNEZEU, mijlocind de sus, rugăciunile noastre.
Ei sunt model pentru noi, de credință și demnitate.
Toți, absolut toți.
Și să începem din Vechiul Testament cu Sfântul Prooroc Ilie Tezviteanul, apoi pe timpul lui HRISTOS cu Sfântul Ioan Botezătorul.
Cu Sfinții Români Martiri Brâncoveani și Sfinții Închisorilor.
Astăzi sunt la Nea Makri, la Sfântul Efrem Cel Nou, un sfânt pe care turcii l-au chinuit zi de zi, timp de 8 luni și care a avut o moarte îngrozitoare, pentru a-l face să treacă la mahomedanism.
Un Sfânt cu o demnitate deosebită, care a trăit și a fost matirizat la începutul secolului 15, iar DUMNEZEU ni l-a descoperit în zilele noastre prin vara anului 1971, atunci când viața Sfântului i s-a arătat în vis unei Măicuțe de la Mănăstirea sa de pe Colina Neprihăniților.
De asta, nu trebuie să uităm niciodată, că nimic nu există fără voia și dorința lui DUMNEZEU.
Nu există credință, fără demnitate și curaj.
A accepta fărădelegea și a ne întovărăși cu derbedeii în numele unei așa zise smerenii, asta nu este decât o falsă smerenie.
Să luăm ca pildă și îndemnul pe care-l ascultăm de fiecare dată la Sfânta și Dumnezeiască LITURGHIE – Să stăm drepți, să stăm cu frică, sfânta jertfă cu pace a o aduce – îndemnul Arhanghelului Mihail, la ispita luciferică a îngerilor. Acesta este tot un exemplu de demnitate și curaj duhovnicesc.
Să stăm bine deci, drepți cu credință și demnitate, pentru că Bunul DUMNEZEU ne-a făcut bipezi să stăm drepți și nu aplecați și umiliți împotriva răului și să aplecăm genunchii doar în fața lui DUMNEZEU, nimănui altcuiva.
Sfântul Apostol Pavel ne spune: ,,Când stai, ia aminte să nu cazi”.
De ce? Pentru că ispitele sunt nenumărate. Să avem acțiune, deci…dar și rugăciune, absolut în tot ceea ce facem. Doamne Ajută!
Gabriel Brânzaru
