Moda la US Open

Unde ești „Simo”? Unde ești „Sori”? Le-a eclipsat Gabriela Ruse. Dar nu numai pe ele, ci întreg Grand Slam-ul american, fiindcă o fată atât de frumoasă nu mai defilează pe terenurile de la Flushing Meadows. Și ce costum de serafim are, bleumarin cu o bandă albă pe umeri, care îi dă aripi, o face să lovească mingea perfect, așa cum a lovit-o în meciul cu Krejcikova, steaua Cehiei, recentă câștigătoare a Wimbledon, pe care a trimis-o frumos la plimbare, printr-un joc impecabil, cu servicii și schimburi de mingi ca la carte, parcă era un metronom al perfecțiunii. Nici când a pierdut un serviciu în setul 2, și era 5-3 pentru adversară, nu s-a clătinat, îngerul din ea i-a dat forța necesară și a câștigat următoarele patru ghemuri , și meciul! Ce frumos merge Gabriela, ce alură sportivă și feminină, o minune să-i privești spctacolul corporal și aerian, tenismatic.

Poate doar Osaka să o concureze, fiindcă nipona a apărut cu un costum exagerat, extravagant, cum numai în Teatrul Kabuki se mai poate vedea, un costum de ykebana, ca a unei gheișe, foarte colorat, cu o geacă în faza de încălzire foarte bufantă, cu o fundă albă enormă la spate. Când și-a scos această învelitoare, a apărut în costumul de joc, mai ușor, iar marea fundă de la spate s-a transformat într-o fundă mai mică, dar era tot acolo, la spate. Și tot albă. Simbolul îngeresc. Și jocul ei a fost ca și costumul ei, ca și frumusețea ei. Până și încălțările ei aveau sclipiri neobișnuite. A eliminat-o jucându-se pe Ostapanko, renumită că a apărut în cel mai urât costum care s-a văzut vreodată pe un teren de tenis.

Dacă nu suntem la Wimbledon, unde regula este îngerească, obligația ca toți jucătorii să fie echipați în alb, dacă la celelalte turnee domină costumele tărcate, măcar jucătorul să fie atent la cum se prezintă. Fetele sunt mult mai cochete, ele își aranjează și coafurile să fie cât mai originale. Sigur, coafura lui Naomi e de neconcurat. Ca o căpiță de fân pe o pajiște japoneză. Secretul este să fii sex-apeal de la natură. Ca Naomi și Gabriela. Dar când nu ești? Oricât te-ai împodobi și machia, tot strâmbă apari, ca multimilionara Jessica Pegula. Sau japoneza Shibahara, complet caraghioase. Multe jucătoare sunt cioplite de natură cu strâmbătățuri, și nu au talentul să și le acopere, dimpotrivă, și le descoperă, ca Pegula. Sau apar într-o postură țepănă, se mișcă ca un robot, cu aceleași ticuri mecanice, precum Iga Swiatek, sau, la băieți, Medvedev, modelul lovirii mingii ca un robot, care confundă racheta cu o bâtă de basseball. Nici după zece ani de tenis profesionist, el nu știe cu se primește o minge sau cum se dă un lob sau o scurtă, are aceleași ticuri mecanice, un joc de o uniformitate crasă, îi face de rușine și pe ruși, adică e antipatic de la rădăcină. Nu știu pentru cine mai joacă el, fiindcă nu mai reprezintă pe nimeni. Dacă se reprezintă doar pe el însuși, atunci e de plâns, fiindcă nu știe să se facă simpatic. Nici nevasta lui care e mereu în tribună, nu știe să-l educe. Adesea el jignește publicul prin gesturi nepotrivite, e fluierat, dar nu se lasă, parcă ar fi la granița din Donbas . Ceilalți ruși din turneu, și sunt mulți, își văd de treabă, sunt modești, știu că sunt tolerați în tenisul mondial. E păcat că, datorită politicii nefaste din țara lor, ei au o condiție izolaționistă.

Naomi Osaka, care a uluit tribunele, a fost numită de organizatori „Regina Modei”. De, e și deținătoarea a patru Grand Slam. Iar acum Naomi e încurajată să-și revină, fiindcă asta și este mare ei dorință. Dar organizatorii ar fi trebuit să se uite cu atenție la Gabriela Ruse. Care este un model de frumusețe. La fel de frumoase sunt și Ana Bogdan, și Jaqueline Cristian. Poți fi mândru că ești român când privești asemenea exemplare. Româncele sunt de invidiat. Chiar dacă unele sunt eliminate repede, din prima rundă, nu contează, important că participă, că sunt acolo, că frumusețea lor nu poate fi trecută cu vederea. Sunt și civilizate, și morale.

Cu greu le pot concura alte jucătoare, din alte țări. Americancele sunt preocupate de joc, sunt sobre, costumul cel mai spectaculos l-a avut Sofia Kenin, dar și Coco Gauff. Chiar că la Coco a fost o surpriză, a venit cu o rochie gri, pliată, cu voaluri la spate, foarte scurtă, care a transformat-o într-o fată sexy, fiindcă trupul ei este ca abanosul, de o frumusețe rară. Atleta prin excelență. Dar se vede că nu e obișnuită cu acest statut de vedetă sexy, de aceea era cam stângace în mișcări. Jocul ei e băiețos, sobru, îl concurează pe Tiafoe, cel mai sobru jucător american, dar și foarte spectaculos, uneori îmi aduce aminte de Kyrgios, față de frumușeii Korda și Fritz, foarte mândri în tot ceea ce fac. Marii campioni, Sinner, Alcaraz și Djokovic nu sunt preocupați de modă, ei sunt îmbrăcați simplu, fără farafastârcuri și stridențe, poate Carlito e mai lejer, dovadă că și jocul lui e neglijent (a fost deja eliminat în turul doi!), dar modelul absolut al normalității este Nole, jucătorul total.

Tenisul nu este numai un spectacol al mingii, ci și al modei. Marile case de modă se întrec să le îmbrace pe sportive, mai ales, așa cum o cere competiția, care este și o competiție a luxului, a modei, a extravaganței. Și felul cum se îmbracă un jucător, trădează felul cum joacă. Și haina îl face pe un om, nu numai omul face haina. Cine își respectă condiția, vine cu o haină potrivită. După cum se îmbracă, un jucător poate fi ghicit cum joacă. Să urmărim mai departe turneul, să vedem ce surprize „modiste” ne mai oferă!

Grid Modorcea, Foto: The Telegraph