Bisericile românești din Ucraina sunt închise pe motiv că ar fi afiliate Bisericii de la Moscova.
Un decret prezidențial semnat de Zelensky acum câteva zile, în 23 august, a.c. permite acest lucru.
Oare, chiar suntem atât de lași ?
Guvernul României, tace !
Președintele nostru, Zero Barat, tace !
Liderii partidelor, tac !
Începând cu cele ,, istorice ” până la cele ,, patriotice” sau ,, suveraniste”.
Noi, românii care-i iubim pe frații noștri din afara granițelor, nu avem voie să tăcem !
Hristos Domnul nu are cetățenie !
Nu este nici rus, nici român și nici ucrainean. Este Fiul lui Dumnezeu !
Este Mântuitorul omenirii ! Punct !
Este clar că Zelensky urmărește distrugerea Ucrainei prin transformarea conflictului într-un război religios. Este clar că acest maimuțoi nu va vorbi niciodată despre PACE și aplică o agendă a distrugerii.
Cu toate că:
– mii de români din vechile teritorii româneşti, deținute ilegal de Ucraina prin moștenirea Pactului Ribbentrop-Molotov, (!) și-au dat viața pentru Ucraina;
-săptămânal sunt îngropați câte doi, trei români uciși într-un război ce nu este al românilor…
-poporul român a fost cel mai prietenos, plin de empatie încă din primele zile ale conflictului de după 24 februarie 2022 față de refugiații ucraineni;
– România a ajutat Ucraina cu tehnică militară, medicamente, alimente, echipamente medicale, muniție, etc;
– am sacrificat fermierii noștri în favoarea exportului cerealelor din Ucraina;
-pregătim peste 250 piloți ai armatei ucrainene pe avioanele F16 și plătim noi, românii, pentru asta.
– am donat si un sistem de rachete Patriot, ….iată cum Kievul, prin acest actoraș ,, pus președinte”, Zelensky, își joacă rolul după o regie scrisă în afara Ucrainei, sau chiar a Europei.
De cine se tem mai marii politicii României de nu îndrăznesc să deschidă gura față de abuzurile comise de Kiev la adresa românilor din Bucovina de Nord, Ținutul Herța Maramureșul istoric, Bugeac sau regiunile Izmail – Odessa ?
____
Capela și cripta ierarhilor ortodocși din Cimitirul cernăuțean a fost zăvorâtă.
Cimitirele, potrivit normelor general valabile în imperiul austriac, erau fie confesionale – aflate în proprietatea cultelor religioase legal recunoscute (biserici, parohii), fie comunale – proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale. Fiecare parohie a fost îndreptățită prin lege să aibă la dispoziție un cimitir, care trebuia situat în afară de localitate, păstrându-se o anumită distanță față de zona locuită. Cimitirul din Cernăuți, deschis în anul 1866 la marginea suburbiei Horecea, era unul comunal și era destinat pentru credincioșii ortodocși, greco-catolici, romano-catolici și mozaici. Înainte de a oficia prima înmormântare într-un cimitir nou, el trebuia să fie sfințit, după rânduiala bisericească. Astfel noul cimitir din Cernăuți a fost sfințit de toate confesiunile religioase, partea ortodocșilor fiind sfințită de episcopul Eparhiei Bucovinei, Eugen Hacman. Trebuie să menționăm că cimitirile confesionale erau create în unele parohii sătești și mai ales pe lângă mănăstiri. La Cernăuți au mai existat de asemenea, atât pe vremea imperiul habsburgic cât și sub administrația românească (1918-1940, 1941-1944) și cimitire particulare ca proprietate a unor fundații sau a unor familii de nobili sau boieri. În Bucovina sunt cunoscute astfel de cimitire a familiilor Hurmuzachi și Logothetti, care și-au creat cimitire particulare pe lângă bisericile ctitorite de unii membri ai familiilor lor la Cernauca și Șirăuții de Jos (azi Sadagura). În Cernăuți am mai avut și un cimitir militar, proprietate publică a statului român, care era administrat de Garnizoana militară din Cernăuți a Ministerului Apărării Naționale (1934), azi dispărut prin contopirea lui cu Întreprinderea de utilitate municipală „Rezervația istorică și culturală „Cimitirul de pe strada Zelena” (denumirea oficială a Cimitirului din Cernăuți).
Indiferent de categoria cimitirelor, proprietarii lor trebuie să îndeplinească cu strictețe normele tehnice și sanitare în vigoare privind administrarea cimitirelor. Revenind la chestiunea de proprietate trebuie să menționăm că, potrivit legislației austriece, un cimitir comunal rămâne comunal, chiar dacă a fost binecuvântat de reprezentanții mai multor confesiuni religioase, administrarea lui a rămas în competența proprietarului, în cazul nostru, al primăriei Cernăuți. Totuși, administrarea unui cimitir nu era numai competența organelor locale ale statului. Multe cheltuieli legate de întreținerea cimitirului erau suportate de patronatul bisericesc, de parohie și direct de către credincioși. Și aceasta în primul rând pentru faptul că cimitirul, chiar și gardul care îl înconjura, era privit în legislația austriacă și cea românească ca un locaș de cult. Într-o pastorală din anul 1895 mitropolitul Silvestru îi îndemna pe parohi ca împreună cu epitropiile și autoritățile locale să „întrețină cimitirile în stare curată pentru integritatea mormintelor, a crucilor și a monumentelor”. Această întreținere era chiar totală în cazurile când în cimitir, din averea bisericii, se construiau case mortuare, cripte sau monumente. Acest criteriu de proprietate se referă și la Capela mitropoliților bucovineni, ridicată, conform hotărârii Consistoriului, pe banii Mitropoliei Bucovinei în anul 1881 pe aleea centrală din partea ortădoxă a cimitirului. Cripta de sub capelă avea menirea să adăpostească rămășițile pământești ale tuturor episcopilor și mitropliților Bucovinei: episcopul Dositei Herescu (1710-1789), reînhumat aici din cimitirul vechi; mitropoliții Teofil Bendela (1814-1875) și Teoctist Blajevici (1807-1879), înmormântați în criptă (gropniță) până la ridicarea capelei; mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici (1818-1895), ctitorul capelei; mitropoliții Arcadie Ciupercovici (1823-1902), Vladimir Repta (1841-1926), Nectarie Cotlarciuc (1875-1937); episcopul de Rădăuți Ipolit Vorobchievici (1849-1939), a preluat conducerea Mitropoliei Bucovinei la 14 noiembrie 1919, mitropolitul în funcție fiind foarte bolnav, și a deținut-o până la numirea noului mitropolit la 14 noiembrie 1924.
Capela arhireilor bucovineni cu hramul „Sfinții Trei Ierarhi” a fost sfințită la 26 mai/7 iunie 1884, în sâmbăta înainte de Duminica Rusaliilor. De atunci în această capelă, îngrijită de Mitropolie se oficiau regulat sfintele liturghii, slujbe de înmormântare și parastasuri. Spre exemplu, presa vremii pe larg oglindește funerliile mitropolitului Vladimir Repta (26 aprilie 1926) și panihida aficiată aici la care au ținut discursuri în numele guvernului ministrul Dori Popovici, în numele Ministerului Cultelor, secretarul general Brădişteanu, în numele Academiei şi Consiliului Eparhial, profesorul universitar I. I. Nistor.
Odată cu ocuparea acestui ținut de către Uniunea Sovietică capela și cripta arhireilor bucovineni, inclusiv întregul cimitir, au avut de suferit foarte mult. Una dintre manifestările campaniei antireligioase, lansate de guvernul URSS, se implementa cel mai activ prin lichidarea cimitirilor, prin închiderea, reutilizarea și demolarea lăcașurilor de cult. Biserica Ortodoxă și alte confesiuni au fost excluse din activitatea funerară. Aceiași soartă au avut-o Cimitirul din Cernăuți, Capela Mitropolitană și sute de morminte funerare ale creștinilor cernăuțeni, morminte care au fost distruse, devastate, iar în locul lor au fost create alei triumfale în memoria „eliberatorilor” sau pur și simplu au fost înmormântați deasupra noii veniți de aiurea. ajunse-se să fie spre sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut
Îmi amintesc foarte bine vizitile pe care le făceam în anii de studenție în acest cimitir și starea în care se afla această capelă. În anii 70 ai sec. trecut cimitirul era o pădure de copaci seculari deja, mormintele, totuși, în mare parte încă în stare bună.
Cripta arhireilor ortodocși din cimitir apărea ca o fantomă printre arbori și ajunsese să fie o groapă de gunoi, cu sicriile sparte, osemintele defuncțiilor aruncate peste tot, iar împrejurimile înconjurate de burueni și tufari, ușile și geamurile sparte, pereții goi până la cărămidă. O rază de lumină asupra acestor imagini sumbre a fost îndreptată în primii ani de independență ai Ucrainei. Se părea că lucrurile iau o orientare firească de îndepărtare a greșelilor și fărădelegilor comise în trecut și revenirea la o democrație și libertate confesională. Părintele Mihail Ivasiuc, președintele Societății Religioase „Mitropolitul Silvestru” a primit blagoslovirea din partea Eparhiei Cernăuților și a Bucovinei din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene să preie sub ocrotirea sa fosta Capelă Mitropolitană, folosind-o în continuare ca parohie a credincioșilor din apropierea cimitirului și din oraș. În această perioadă rămășițile pământești ale arhireilor ortodocși au fost adunate în racle noi, așezate la locul lor de veci din cripta mitropolitană și sfințite. Bisericuța capelei a fost total renovată fiind înlocuite geamurile, ușa și acoperișul; interiorul la rândul său a fost împodobit cu icoane și pictată cu tablouri biblice conform canoanelor bisericești. Și ce e mai important – aici au început să fie oficiate din nou sfintele slujbe în zilele de duminici și sărbători.
După trecerea părintelui M. Ivasiuc la cele veșnice (2007) locul lui a fost preluat de un vrednic continuator, părintele Cristofor Gabor, care ține la neamul său, oficiază slujbe de pomenire a înaintașilor înmormântați în acest cimitir, participă împreună cu enoriașii săi la comemorările organizare de societățile naționale românești.
P.S.: P.S.: Primarul orașului Cernăuți a declarat undeva că, potrivit legislației (sau regulamentelor) în vigoare, nu e permis ca în cimitir, în paraclise să se facă slujbe sau să fie folosite ca parohii. De aici hotărârea ca capela să fie închisă și trecută sub administrarea cimitirului. Ceea ce nu-i adevărat. Sunt cunoscute foarte multe cazuri când în Ucraina multe paraclise sunt folosite ca parohii și în ele se oficiază sistematic slujbe religioase. Dau mai jos câteva exemple: Capela cavou a familiei Konovaleț din cimitirul s. Vasilianî, or. Dublianî (Biserica Adormirii Maicii Domnului); Capela din cimitirul din Berșad, reg. Vinița (unde sunt înmormântați sute de evrei deportați în Transnistria); mormântul primarului Stepan Sokolski din necropola din Lukianovsk; capela Sf. Nicolae din cimitirul satului Hrebinți, construită deasupra mormântului arhitectorului Victor Siciutov etc.
Dragoș OLARU,
istoric şi arhivist din Cernăuți
(Sursa grup Telegram)
