Distribuie articolul

Avram Iancu n-a fost nebun. A fost doar un om care s-a stins trist, dezamăgit, pentru că la un moment dat și-a dat seama că lupta lui a fost inutilă.

Avram Iancu între mit și realitate

2024 a fost decretat, prin lege, Anul Avram Iancu, mai ales în contextul în care se împlinesc 200 de ani de la nașterea Crăișorului Munților.

 

Dar a produs oare efervescență acest eveniment? Mai este Avram Iancu un simbol-putere în rândul tinerilor?

Istoricul Varga Attila de la Institutul George Barițiu din Cluj-Napoca al Academiei Române și visiting researcher la Oxford Brookes University s-a implicat în proiecte editoriale și de mediatizare a lui Avram Iancu.

Varga Attila: Cred că a rămas un simbol pentru că a știut cumva să îi adune pe oameni, iar ei să se simtă valorizați.

A știut să mobilizeze masele în jurul unei idei, aceea de națiune, de țară.

Studiam arhiva poliției maghiare secrete și la un moment dat am găsit un document din 1894, deci ne aflăm la mai bine de 20 de ani de la moartea lui.

Moții din Munții Apuseni au redactat o scrisoare lungă în limba română, pe care au trimis-o ministrului maghiar de interne, în care se plâng de faptul că memoria lui Avram Iancu nu este respectată așa cum merită.

Moții se apucaseră să-i ridice o statuie, au strâns banii considerând că memoria unui erou trebuie respectată și prin a-i ridica o statuie, ceea ce autoritățile de atunci n-au vrut nici măcar să audă.

Oamenii s-au înfuriat foarte tare. Ei au argumentat că Iancu a fost totuși un erou pentru că a servit dinastia.

Cine îl atacă pe Iancu, atacă monarhia și încalcă legile. Îi spun ministrului că și el servește tronul, așa cum l-a servit Iancu.

Reporter: Dumneavoastră vă considerați un funcționar loial monarhiei? Eroul nostru, care a făcut același lucru, o revoluție, ba chiar mai mult decât atât, și-a riscat și viața, pe el îl considerați trădător și nedemn să aibă o statuie?

 

Varga Attila: În consecință, îi cer ministrului să îi respecte memoria pentru că cine nu-l respectă pe Iancu nu respectă monarhia, nu respectă legile și în același timp desconsideră o națiune întreagă.

Avram Iancu a fost ultimul bastion al loialismului dinastic în Munții Apuseni. Imaginea lui a trecut dincolo de Carpați.

Am citit un document absolut fascinant, emis pe la 1903, când în Banat, la Timișoara, compozitorul Ion Vidu încearcă să transpună celebrul Marș al lui Iancu într-o formulă care să fie cântată de cor.

El n-a făcut decât să ia melodia respectivă, pe care Barițiu a denumit-o Marseilleza românilor și s-o transpună pentru cor.

Autoritățile austro-ungare au intervenit din nou, considerând că prin acest demers se aduce ofensă statului.

A ieșit un proces, poate chiar procesul secolului, în care compozitorul Ion Vidu a fost adus în instanță.

Au venit ca martori clericii din Biserica Ortodoxă și Greco-Catolică, elita s-a coagulat în jurul acestui proces.

În cele din urmă, Ion Vidu a fost achitat.

 

Alina Vigoniuc

Foto: arhivă Radio Cluj