În ultimii zece ani, de când regimul naționalist de la Kiev persecută minoritatea românească din Ucraina, prin interzicerea limbii române în administrație, închiderea școlilor românești și persecutarea preoților care oficiază slujbele religioase în limba română, singura instituție care i-a apărarea fraților români este Biserica Ortodoxă Română. Jurnaliștii și scriitorii români, care au abordat subiectul persecuției românilor, la fel ca și subsemnatul, au fost interziși încă din 2015 în țara vecină, devenind persona non-grata, fără ca MAE sau SIE să le ofere protecție. Regimul de la Kiev, deși se laudă că vrea să integreze țara în U.E., duce o politică de anihilare a minorităților și mai ales a celei române, pentru că instituțiile statului român din slugărnicie față de puterile protectoare, fără viziune și patriotism, nu au deranjat absolut niciodată conducerea Kievului privind persecutarea românilor aflați în teritorii istorice românești: Bucovina de nord, Bugeac sau Maramureșul istoric. Președinția și Guvernul României a închis ochii de fiecare dată față de aceste persecuții ale Kievului și ale legilor ucrainene împotriva școlilor românești și a folosirii limbii române în administrație sau în biserică. Din păcate, nici partidele românești care sunt majoritatea creații ale sistemului, un fel de alianțe pentru unitatea rezerviștilor, ca să nu-și strice finanțările și protecția privilegiilor din partea puterilor suverane, au închis ochii în fața abuzurilor Kievului față de românii din Ucraina, care au rămas fără școli și fără biserici cu slujbe în limba română.
De asemenea, foarte numeroși tineri români sunt trimiși pe front de Kiev în prima linie în Donbas, devenind victime sigure ale războiului, iar refugiații ucraineni din est sunt așezați în vechile sate românești din teritoriile istorice ale lui Ștefan cel Mare. Desigur nici guvernul, parlamentul, președinția, ca și partidele sistemice nu se sesizează. Mai mult, de când pe 27 mai 2022, Biserica Ortodoxă Ucraineană și-a declarat independența față de Patriarhia Moscovei, din cauza faptului că Patriarhul Chiril I al Moscovei și-a exprimat de nenumărate ori susținerea față de invazia Rusiei în Ucraina, românilor le este interzisă oficierea slujbelor religioase în limba română. Se știe că agenți ai SBU ucrainean păzesc bisericile românești duminica la Liturghia ca să oblige preoții români să oficieze în limba ucraineană, nu în limba română în sate care de sute de ani s-a slujit în limba română. Totuși, singura instituție din România, care este cu adevărat de partea românilor persecutați din Ucraina este Biserica Ortodoxă Română. Patriarhul Daniel este unica personalitate publică din țara noastră care a luat măsuri legale pentru salvarea bisericilor românești prigonite din Ucraina. Biroul de Presă al Patriarhiei Române a transmis recent că Sfântul Sinod a adoptat în ședința de lucru de vineri, 25 octombrie, mai multe hotărâri, iar cea mai importantă este cea plasată ultima pe listă. Astfel, Biserica Ortodoxă Română ”a luat act cu regret de faptul că autoritățile ucrainene au amânat nejustificat, pe termen neprecizat, recunoașterea juridică a Asociației religioase „Biserica Ortodoxă Română din Ucraina”, deși aceasta din urmă îndeplinește toate condițiile solicitate de legislația ucraineană în vigoare, și a aprobat continuarea demersurilor către autoritățile publice centrale din România și Ucraina pentru soluționarea acestei solicitări legitime.
Singura instituție cu demnitate din România, Sfântul Sinod a anunțat încă de la începutul lunii martie că va înființa Biserica Ortodoxă Română din Ucraina, o implicare directă și semnificativă în viața românilor prigoniți din Ucraina. ”Decizia Sfântului Sinod reprezintă o schimbare radicală de poziţie a Bisericii Ortodoxe Române”, comenta cu acea ocazie un analist politic ucrainean Ihor Lubianov. Kievul a ignorat de fiecare dată interesele și drepturile românilor din Ucraina. O parte din bisericile române din Ucraina sunt organizate într-o structură subordonată Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, care prin agenții SBU fac abuzuri, în timp ce altele sunt mai degrabă apropiate de Biserica Ortodoxă Rusă. Dacă până acum, Biserica Ortodoxă Română a refuzat să se implice în Ucraina, dată fiind sensibilitatea locală și a slugărniciei autorităților de la București, iată, că Sfântul Sinod păstorit de PF Daniel a luat decizia de a ridica glasul demnității românești în privința necesității respectării drepturilor, conform normelor europene, în Ucraina. În sfârșit pentru prima dată după 34 de ani de la revoluția din decembrie 1989, BOR devine prima instituție din statul român care apară drepturile și libertățile românilor din Ucraina și străinătate. BOR a luat locul președinției, guvernului și parlamentului în România pentru a apăra și salva drepturile și demnitatea românilor de acasă și de pretutindeni. PF Daniel ”reprezintă” cu adevărat președintele de suflet al românilor. Păcat, că la alegerile de Ziua Națională nu participă la alegeri adevăratul partid al românilor – BOR, ca să avem în sfârșit și noi românii cu cine vota cu adevărat pentru demnitate, moralitate și suveranitate.
Ionuț Țene