Părintele Adrian Făgețeanu s-a nascut la 16 noiembrie 1912 în Deleni, lângă Cernăuți, într-o familie de preot.

Studiile medii le susține la vestitul liceu „Aron Pumnul” din Cernăuți, urmând ca între anii 1931-1937 să obțină o diplomă de licență în Drept.

În anul 1943 se călugărește la Mănăstirea Putna, timp în care studiază Teologia la Suceava (1943-1947).

După absolvirea Facultății de Teologie se stabilește în București, unde se apropie de Mănăstirea Antim.

Urmează o perioadă de grele încercări, petrecând 12 ani în temnițele comuniste, fiind închis la Galata, Văcărești, Brașov, Târgu Jiu, Slobozia, Făgăraș, Jilava, Canal, Aiud și Suceava.

Aflam din dosarul anchetei ca „invinuitul Fageteanu Alexandru incepand din 1956 si-a continuat activitatea contrarevolutionara impreuna cu Teodorescu Alexandru zis Sandu Tudor, Mironescu Alexandru, Ghius Benedict si altii pe care ii cunoaste inca din anul 1947 si a luat parte la adunarile subversive ce s-au tinut la Mironescu Alexandru acasa, unde au purtat discutii dusmanoase, preconizand schimbarea formei de guvernamant R.P.R.”

De fapt, aceste „adunari subversive” erau intrunirile miscarii „Rugului Aprins”, cu preocupari in principal duhovnicesti. Sandu Tudor, mentorul miscarii, l-a indemnat la un moment dat sa se mute la Schitul Rarau, insa a ramas la Lainici. Prezenta in Bucuresti era insa destul de deasa. La interogatoriu a recunoscut, de exemplu, ca in aprilie 1957 a „plecat la Bucuresti la Institutul Teologic pentru a gasi materialul necesar intocmirii tezei de licenta. Aici s-a intalnit cu Plamadeala Leonida si Teodosie Cuciuc care erau la institut la studii. ”

Intalnirile, precum se vede, le avea tot cu persoane „periculoase”. O asemenea persoana era, de exemplu, si Ioan Stoianovici. Acestuia ii spune ca „din principiile legionare se pot armoniza cu crestinismul credinta in viata de apoi si ideile din legea muncii, precum si ajutorul reciproc. ” Toate aceste prietenii vor fi capuri de acuzare pentru Parintele Adrian.

Tanarului Zamfiroiu Grigore, care avea cunostintele teologice necesare, i-a dat sfatul sa se preoteasca. Motivele pentru care l-a indemnat sa se preoteasca erau mai multe. Unul insa deranja rau stapanirea: „ca pe linia credintei, ca preot, sa combata materialismul. Zamfiroiu Grigore a fost de acord sa lupte impotriva comunismului…”

Si, in sfarsit, cea mai grava invinuire i-au adus-o martorii Ziberman Schloim, Struminger Leiba, Stanescu Dumitru… cum ca „a desfasurat activitate impotriva elementelor comuniste si progresiste…”

Pentru toate acestea, pe 8 noiembrie 1958, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militara l-a condamnat pe Parintele Adrian Fageteanu „la 20 (douazeci) ani munca silnica si 10 (zece) ani degradare civica… Se dispune confiscarea totala a averii personale… ”

Dumnezeu l-a tinut in viata si, in 1964 la amnistierea detinutilor politici, si-a reluat misiunea duhovniceasca. A trecut prin mai multe parohii, apoi pe la Manastirea Viforata si, in sfarsit, la Manastirea Antim. Aici l-am intalnit dupa Revolutie.

Era cautat de credinciosi. Mai ales de tinerii interesati de viata duhovniceasca. Pe deasupra, cu multa pasiune, se framanta sa ridice un asezamant in Eparhia Sloboziei si Calarasilor.

În anul 2003, la vârsta de 91 de ani, Părintele Adrian părăsește Mănăstirea Antim, pentru a trăi ca sihastru la Schitul Locurele, din apropierea Mănăstirii Lainici, unde rămâne până în anul 2011, când starea lui de sănătate se înrăutățește.

Părintele Adrian Făgețeanu a trecut la Domnul la 27 septembrie 2011, la spitalul „Dr. Marius Nasta” din București, la vârsta de 99 de ani. A fost înmormântat sâmbătă, 1 octombrie 2011, in cimitirul Mănăstirii Lainici.

NapocaNews