Titlul acestui material nu este o glumă. E bine să precizez, de la început, că inculpatul nu era fumător. Nu a furat tutun, nu a dat foc la vreun depozit sau lan de tutun. Şi totuşi, a fost “inculpat pentru tutun”, fiind considerat infractor într-un proces penal din 1950. Chiar citaţia atenţionează cu cuvântul “PENAL”. Inculpatul pentru tutun a fost tatăl meu, Ungureanu I Matei.
În timpul celui de Al II-lea Război Mondial, inculpatul postbelic împărţea raţia sa de tutun la camarazi şi îndurase destule atât în est cât şi în vest. După Sevastopol, Tiraspol, Cernăuţi, etc, la Podul Iloaiei a fost îngropat de viu în urma suflului exploziei unui proiectil şi spre norocul său îi rămăseseră doar două degete neacoperite de pământ , însă fiind observat de către ceilalți camarazi, din apropiere a fost scos de sub pământ. Tot la Podul Iloaiei, la puţin timp după prima întâplare periculoasă, o schijă i-a trecut prin casca metalică şi i s-a înfipt în craniu, schijă pe care a purtat-o tot restul vieţii, ducând-o şi în mormânt, în 1988, când a decedat. În Munţii Tatra, din Cehoslovacia, o schijă l-a lovit în pulpa piciorului drept, fiindu-i scoasă la spital, pe partea opusă a intrării. Rănile respective l-au supărat tot restul vieţii, mai ales la eforturi. Varicele îi îngreunau circulația sângelui dar îi provocau și dureri mari. Şi drept răsplată, în 1950 este trimis în judecată ca “inculpat pentru tutun”. Ca dovadă, redau copia citaţiei primită de către inculpat, în anul 1950.
La Tribunalul Gorj, ponunţarea, în procesul penal, menţionat mai sus, s-a soldat cu condamnarea inculpatului. A urmat recurs la Curtea de Apel Craiova.
În ce a constat infracţiunea? Simpla imposibilitate de a cultiva o suprafaţă de tutun, la care fusese obligat de către autorităţile vremii, datorită înrăutățirii stării sănătăţii soției sale, având la acea vreme și doi copii mici.
Și a mai suferit și alte, multe nedreptăți. Spre exemplu, grâul treierat în vara anului 1948 i-a fost luat de la arie de către autoritățile de atunci și numai după o audiență la pretorul Plasei Peșteana Jiu i s-a restituit o cantitate infimă, necesară pentru sămânță. Nu mai vorbesc de cotele împovărătoare de produse vegetale și animale, cât și impozitele exorbitante. Luase funia să se spânzure, dar spre norocul nostru a observat mama și l-a oprit.
Jurist, Ion M Ungureanu Ion – Țicleni(fiul inculpatului)
