Săptămâna aceasta, în pragul începutului Postului Nașterii Domnului Iisus Hristos, am avut parte de o discuție constructiva, cu un vechi si foarte bun prieten, respectiv „doctorul de mate”. Printre altele, am atins si subiectul legat de atitudinea si negarea vehementa a alogenilor din „neamul lui Goldstein”, cu privire la Mântuitorul Iisus Hristos. Negare și „răstignire” preluata de nebunia colectiva a lumii moderne, progresiste si atee de azi.
Dar de ce supără sau pe cine supără Hristos, de la Venirea Sa si pana in prezent? Supără în primul rând Învățăturile Sale! Deoarece cand Lumina apare, întunericul cu întunecimea sa dispare. Iisus ne vorbeste si ne invata despre iubire…despre iubirea aproapelui, a fratelui. El este Mantuitorul intregii omeniri! A întregii Creații Divine ! El nu este Mantuitorul exclusiv doar al „poporului ales”, de care in ratacire si intunecat fiind s-a ales praful, odata cu daramarea Templului din Ierusalim. Iisus nu ne învăța sa ne dominam, exploatam, prigonim sau ucidem fratele. Ne invata ca unde-i pace si iubire, este noroc si fericire!
Azi însă omul si-a pierdut pacea, liniștea si fericirea interioara, impreuna cu cea a lumii in care traieste. A pierdut legatura cu Ziditorul, pierzand totodata armonia si integritatea interioara. Astăzi, omul rătăcit si confuz isi spune – „nu stiu ce sa fac, nu ma mai inteleg, nu stiu de unde mi-au venit aceste ganduri, nu stiu de ce am facut cutare sau cutare lucru”. Omul are momente in care se simte depasit de sine insusi. Sfantul Grigore de Nyssa, afirma ca acesta este argumentul cel mai graitor ca noi avem o origine divina, ca suntem infiniti si de necuprins in puterea gândirii noastre. Ne vin ganduri despre care spunem ca nu ne-au mai venit vreodată, trăim stari pe care nu le-am mai avut, simtim lucruri si realitati in fata carora ne simțim neputincioși. Pentru ca mintea noastra si toate valorile noastre, pot deveni dintr-o data neputincioase in fata unor experiente noi, neconforme si deplasate, care ne sunt date sa le trăim azi. Cum sunt experientele legate in societate de transumanism, de transgenderism, de corectitudinea politica, de cancel culture.
Omul modern a rupt legătura sa cu Dumnezeu, păcălindu-se sau amagindu-se ca astfel va fi liber. De fapt confunda grav libertatea cu libertinajul…raspunderea cu iresponsabilitatea. Libera este doar căderea sa, prin care s-a indepartat de Dumnezeu. El nu s-a indepartat de oricine, el s-a îndepartat de izvorul a tot binele, a toata frumusetea, a toata dreptatea…de izvorul Luminii. Azi omul modern se revolta. Pentru ca omul a fost gandit si facut pentru o relatie personala cu Ziditorul lui. Iar in afara de aceasta relatie, de aceasta legatura, omul isi pierde sensul. Omul modern in trufia si mandria lui, a renuntat sa mai asculte de Dumnezeu. Dar prin puterea de a asculta de Dumnezeu, noi putem restabili relatia cu Dumnezeu. Hristos, cand a venit pe pământ, ne-a spus ca nu face ce voieste El, nu face voia Sa, ci voia Tatalui Care L-a trimis. Aceasta renuntare la Sine pentru Tatal, care are loc in ascultarea lui Hristos, nu trebuie sa o întelegem ca o anulare a propriului eu, ci ca o suprema manifestare a dragostei. De exemplu – prin nimic altceva nu putem ilustra mai bine dragostea, decat prin increderea pe care o acordam celui sau celei pe care-l iubim sau pe care-o iubim. Si aceasta incredere o aratam atunci cand ii oferim deplina libertate. Iar libertatea este darul minunat pe care l-a facut Dumnezeu omului. Poate ca prin nimic altceva Dumnezeu nu ar fi putut sa-si arate dragostea pe care ne-o poarta, decat prin faptul ca ne-a daruit deplina libertate de gandirre si actiune. Omul a fost gândit si făcut de Dumnezeu in deplina libertate si i s-au pus inainte toate conditiile pentru a-si implini si trai libertatea !
Atunci cand actionam din dragoste, ascultam si renunțăm de buna voie, ne sacrificam, pentru ca iubim. Si aici pot da un exemplu cat se poate de banal, din viata noastra de zi cu zi. Doi tineri se iubesc si decid sa mearga la un eveniment. Vine ea si spune – „dragule, ti-ai luat camasa asta, care mie nu-mi place. Te rog sa o schimbi cu alta”. Iar el isi schimba camasa fara sa se supere. Alta data poate face alt gest, pe care-l cere iubita. De exemplu sa-si rada barba, daca aceasta o deranjeaza sau incomodeaza intr-un moment de tandrete. Dar ambele gesturi, le face cu seninatate, fara sa le considere acestea o obligație sau o constrangere. Simte ca astfel raspunde dragostei iubitei sale, ca este un prilej de a-si manifesta si arata dragostea.
Daca ne vom apropia intre noi cu dragoste si ascultare, daca vom reusi sa depasim in noi mandria si orgoliul luciferic, daca vom putea vedea in fiecare dintre noi un slujitor a lui Hristos, atunci vom putea într-adevar sa redresam sau sa resetam lumea aceasta, cuprinsa de duhurile întunecate ale necredintei si neascultării. Lumea care azi se impotriveste lui Hristos. Atunci vom putea readuce sau reseta in noi, starea pe care am pierdut-o, starea in care se vor afla toți oamenii si îngerii in Împărăția lui Dumnezeu, cand, impreuna in armonie deplina, se vor bucura de Dragostea si Lumina cea Veșnică! Sa nu căutam resetarea pe la Davos sau mai știu eu ce cotloane întunecate si obscure. Sa căutam resetarea doar în Hristos !
Cristian Ardeleanu
