Atunci când introduci buletinul de vot în urnă, te simți liber, simți că ai o conștiință, că îți este respectată voința, că istoria a acționat, nu a stat pe loc, că jertfele ei au meritat sacrificiul, că țara ta a ajuns să-ți respecte dreptul de a te exprima, că, iată, ai ajuns să trăiești în ceea ce se numește democrație, care înseamnă puterea poporului, de la demos și kratos. E bine să amintim aceste adevăruri elementare, pe care clasa politică de la noi le-a uitat sau nu le respectă. Tu faci parte din demos și ai un cuvânt de spus. Voința poporului, adică democrația, se bazează pe votul universal și pe suveranitatea națiunii. Ești mândru de asta.
Dar când ieși afară din secția de votare și auzi goarna Avocatului Poporului, care în numele perdanților strigă că votul tău, votul demosului, este anulat, cum te simți?
Cum s-au simțit oare cei 9, 2 milioane de oameni când au auzit că voturile lor sunt anulate? Apoi, ca să le mai scadă alegătorilor mânia, manipulatorii au spus că așa nu se poate să fie ales cine vrea poporul, trebuie să fie ales cine vrem noi. Mă refer la alegerile prezidențiale. Și atunci au cerut renumărarea voturilor.
Adică cei care au numărat prima oară sunt niște repetenți, să aducem noi specialiștii noștri, cu mâinile fermecate, fruntași în ale numărării, ucenici ai lui Pitagora!
Am auzit tineri care înjurau de mama focului, care spuneau ce țara e asta? Nu suntem în UE? Cum e posibil să facă ei, tot ei, cei pe care nu-i mai vrem, regulile, așa cum vor ei? Votul nu mai este liber, e dirijat? Țara nu are un parlament, un președinte, un guvern, un control numit Biroul Electoral Central?!
Dar cine îi mai ascultă pe ei? Mai au vreo credibilitate? E jaf, frate, nu înțelegi, e fraudă, e corupție! Dar și acum, la alegeri, în ceasul al 12-lea? Care e cauza? Cauza este faptul că oamenii pe care i-am votat noi nu erau în gașcă, în gașca celor de până acum, care ne-au adus pe cap toate nenorocirile, vânzarea țării, ocuparea ei cu tancuri și avioane străine, datoriile de sute de miliarde, distrugerea industriei, umilirea intelectualului, anihilarea culturii (un hiatus post-decembrist năucitor), cu un cuvânt, pierderea independenței și identității țării, care a ajuns doar un nume pe hartă. Și alegerile parlamentare au consolidat această realitate, nu au adus nimic nou, decât imaginea unei divizări/fărâmițări a luptei pentru putere, ceea ce va duce la mari crize, fiindcă, pentru a se ajunge la cvorum, va trebui ca toate partidele să cânte la aceeași vioară. Sau ales tot ei între ei. Au câștigat tot patrihoții.
Tot nu înțeleg, întreb din nou, care să fie cauza? Pierderea patriotismului, frate. Cel pe care l-am ales noi la președinție, avea pe limbă și în gând România, numai România, să ajungem să zicem ca Trump „Make Romania Great Again”. El îl consideră pe Trump mare patriot. Ca și pe Putin. Ori asta a alarmat NATO, nu se poate, dacă acesta ajunge președinte, te pomenești că cere Ucrainei să dea României înapoi ce i-a furat?! Ori asta ar înseamna Roexit! Să se termine cu patriotismul acesta deșănțat!, strigă Ursula. Acesta nu e patriotism, e răzmeriță, e extremism, e ultranaționalism. Să se renumere voturile, să le arătăm noi ce înseamnă votul liber!!!
Cu ce am evoluat moral față de epoca lui Vasile Alecsandri și Chirițoaiei sale, care au lansat cuvântul patrihoț? Nu ne mai conduc patrioții, ci patrihoții! Acești patrihoți de azi însă nu sunt comici, sunt monstruoși. Și oare ce diferență este între asuprirea austro-ungară și anularea libertății, a dreptului la vot? Înainte, îmi spunea unchiul meu, pr. Vasile Modorcea, dacă profesorul maghiar îl auzea pe un elev că vorbește pe românește, îl pedepsea, îl trimitea în fundul clasei și îl punea să stea în genunchi pe coji de nucă. Sau îl trimitea la subsol, unde îl aștepta vergeau, care îi brăzda spatele! Azi, nimeni nu te mai trimite să stai în genunchi pe coji de nucă, fiindcă azi româna nici nu mai contează, acum stăpână este romgleza, o altă limbă, un altoi, așa cum România este Românica, o geografie primitoare, adorabilă, piață de desfacere pentru toți nechemații.
A lupta pentru un ideal românesc este o jignire. A spune că ești patriot, a vorbi de românism, de demnitatea și datoria de a fi român, ca Eminescu, este o rușine, ești taxat de alde Iohannis drept extremist. Dar nu e extremist el, pentru care România a fost un pretext de fraudă pe muțenie? El era în centru, România la extremă. Sau am avut un președinte bășinist, care a împuțit țara cu miasmele lui ticăloase, care a vândut flota țării, care a demolat orice formă de cultură și învățământ, care acum scoate iar capul de după gratii și declară că omul pe care l-a ales poporul este un escroc. Prin ce? El ne-a dovedit că este escroc, dar noul ales prin ce? Nici nu-l cunoaștem bine. Nici pe Iohannis nu-l cunoșteam. Dar l-am ales ca să scăpăm de Băsescu! Și acum am ales un nume nou, necunoscut, ca să scăpăm de cei care ne-au îngenuncheat. Nu vream să murim în genunchi! Artizanii haosului prezent sunt patrihoții. Ei au instituit Frauda cea Mare. Electoratul a fost înșelat, fraudat. Dacă ei știau că o să ajungem aici, la ce a trebuit să se mai organizeze alegeri libere dacă le sfidează? Nu votul e stăpân, nu el decide aleșii? Dar vedem că nu, ci frauda pe care au pus-o la cale post-alegeri, frauda e atotstăpână, o fraudă originală, domnilor, nu la urne, ci la anularea urnelor, a votului! Dacă se validează aberația să se repete turul I la prezidențiale, deziluzia va fi totală, neîncrederea în vot va face ca prezența la urne să fie catastrofală. Pentru ce să mai votăm, dacă tot acolo ajungem, dacă dinainte se știe unde trebuie să ajungem!?
Văd șiruri-șiruri de tineri cum se duc ca păsările călătoare. Cine-i va opri? Vor rămâne numai ei, patrihoții, să se aleagă între ei, să facă din fraudă rațiunea lor de a fi. Numele României de acum se va numi „Make Frauda Great Again”, țara patrihoților, a celor lipsiți de patrie, a celor vânduți diavolului.
Grid Modorcea
