Ceremonia de proclamare publică a canonizării noilor sfinți va avea loc marți, 4 februarie, la Catedrala Patriarhală, și va coincide cu aniversarea propriu-zisă a 100 de ani de la adoptarea deciziei Sfântului Sinod de ridicare a Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie.
Sfinții au fost deja incluși în Calendarul Ortodox 2025, iar la aproximativ o lună distanță de la proclamarea generală va fi sărbătorită și prima zi de pomenire a unuia dintre ei: Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj va fi cinstit în toate bisericile în data de 8 martie.
–
Anul acesta Biserica Ortodoxă Română aniversează 140 de ani de la dobândirea autocefaliei și 100 de ani de la ridicarea la rangul de Patriarhie. De aceea, anul 2025 a fost declarat: Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al 20-lea.
Au fost canonizați:
Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim (16 septembrie);
Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae (4 octombrie);
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (23 octombrie);
Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop (28 noiembrie);
Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu (22 iulie);
Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria (2 decembrie);
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria (2 decembrie);
Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț (6 iulie);
Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus (20 decembrie);
Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj (8 martie);
Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana (26 decembrie);
Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici (10 noiembrie);
Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova (10 mai);
Preot Mucenic Ilarion Felea (18 septembrie);
Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia (3 august);
Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (8 august).
Și sunt, de asemenea, reprezentanți în icoana „Soborul Sfinților Români”, care este Icoana Anului omagial-comemorativ 2025.
,,Libertatea interioară era cea mai bogată. Și ce înseamnă libertate interioară? Să fii în afara păcatului. Ori, aici era vorba de despătimirea omului pus în starea de luciditate, de lumina harică. Aici era omul pentru care nu mai prețuia viața, pământescul nu mai exista. Aici era omul transcendent, omul care nu mai trăia el, ci Hristos trăia în el. Hristos îl stăpânea. De aceea s-a ajuns la marii trăitori, la sfinții închisorilor, Valeriu Gafencu și ceilalți. Tocmai datorită faptului că au avut această forță interioară, această forță de trăire încât pentru ei, lumea nu mai exista.
Oamenii aceștia s-au format ca să fie o mărturie pentru vremurile pe care le trăim noi, pentru vremurile acestui materialism feroce care a venit asupra omenirii. Nimic din viață nu te călește mai mult și nu te redresează și nu te umanizează ca suferința. Doar în suferință omul se găsește în starea aceasta a lui Hristos, a omului care într-adevăr plânge cu lacrimi de sânge. De-abia acolo este despărțirea omului de lume, de păcat, de rău când ajungi la această stare de regret pentru ceea ce ai trăit la un moment dat.”
– Pr. Arhimandrit Justin Pârvu
Pentru mai multe detalii, accesați: https://basilica.ro/centenar-2025-mai-sunt-trei…/