Mi-am dat seama în decembrie că se întâmpla ceva neobișnuit atunci când am început să primesc e-mail-uri care mă îndemnau s-o votez pe Elena Lasconi – „unica opțiune rezonabilă” – și sub nici o formă pe periculosul Călin Georgescu. Cetățean român fiind, am drept de vot la alegerile românești, dar nu mi l-am exercitat niciodată. România are un sistem parlamentar, cu o multitudine de partide identificate după acronime. Eu unul am găsit contextul derutant și m-am gândit că e mai bine să las decizia în seama celor care trăiesc efectiv acolo. Și nimeni nici nu îmi ceruse vreodată votul – până acum.
Chestiunea mi-a stârnit curiozitatea și am început să citesc despre candidații prezidențiali, intenționând chiar să fac drumul anevoios până la Consulatul Român pentru a vota. Apoi am prins de veste că în România Curtea Constituțională anulase alegerile.
Dat fiind că tocmai vizitasem România, inclusiv Curtea Constituțională, cu două luni în urmă, am fost uluit. Spre deosebire de România comunistă în care mi-am petrecut copilăria, România de astăzi pare și arată ca o țară occidentală. Companiile private o duc bine și oamenii discută liber orice subiect. Par extrem de interesați de politică (românească, europeană și americană) și de statul de drept. O conferință organizată la Universitatea din București pentru a fi dezbătută traducerea în română recent publicată a unei culegeri de opinii, discursuri și articole juridice de-ale mele a atras numeroși juriști, cercetători și judecători. Dezbaterea a fost liberă și viguroasă. Prezența mea la un podcast juridic popular a dus la o discuție sinceră pe teme variate. Bucureștii i-am găsit tapetați cu afișe electorale.
Ar putea fi anulate și alegerile americane? Unele dintre state au fost la un pas în 2024, întrucât au încercat să-l descalifice din cursă pe acel candidat care a câștigat președinția. N-a fost nici un fel de scandal; Curtea Supremă s-a văzut nevoită să intervină. În cursul pandemiei americanii au fost obligați să îndure restricții draconice fără precedent asupra libertății lor de circulație, închideri de școli, afaceri distruse și interferențe în relația medic-pacient. Multe dintre aceste lucruri n-au întâmpinat prea multă rezistență, în mare parte tocmai pentru că autoritățile guvernamentale și presa au suprimat discuțiile și dezbaterile. Dacă ești capabil să inciți suficient de multă panică, anularea unor alegeri nu mai este ceva de neimaginat.
Presa noastră perimată [„legacy media” termenul prin care dreapta anglofonă desemnează în ultimii ani presa tradițională – n.trad.] a întâmpinat discursul lui Vance preponderent cu dispreț și oroare. Se înșală. Acel discurs a fost fabulos. Le-a reamintit europenilor și americanilor că valorile Iluminismului, așa cum sunt ele surprinse în Constituția noastră – și nu în ultimul rând dreptul de a gândi, de a te exprima și de a dezbate liber – constituie liantul care ne ține laolaltă. Dacă noi nu ne apărăm aceste valori, atunci nici nu mai rămâne mare lucru care să merite apărat.
Articol de Alex Kozinski (judecător federal în perioada 1985-2017; fostul avocat al lui Donald Trump în procesul intentat companiei Twitter fiindcă îi închisese contul)
Sursa: WSJ.com, în traducerea Rador Radio România
Napocanews.ro
