Și trebuie să privim doar spre „mahării” geo-investiționali care au avut asemenea lucrări la noi… Mai multe, mai puține sau chiar fără pic de conținut… Fără un petic de asfalt sau cu lucrări de mântuială. Iar concluzia nu ne-ar dura dacă nu am vedea următorul constructor de autostrăzi de la noi… Următorul colonizator „cu acte”, recunoscute și finanțate de alții… Mai ales că, deși era vorba că noi vom fi printre primii chemați să reconstruim în Ucraina, ca recompensare a eforturilor noastre aproape de economie de război, constatăm că firmele de acolo sunt cele ce ne asaltează în toate domeniile, trecând de la cel inițial, alimentar (de „subzistență” economică în vreme de război), la cel agro-alimentar și industrial expansiv, spre cel de capitalizare a unei țări prin executarea și controlul infrastructurii, acum și a celei rutiere. Pentru că, iată, Ucraina ne va face nouă o autostradă!… Asta deși noi trebuia să fim prezenți cu lucrări, cel puțin în zonele degrevate de război! Ba, mai mult, am acceptat să facem poduri și puncte noi de frontieră spre Ucraina doar să aibă pe unde sa treacă valurile de investitori de la București… Dar pare că valul se poziționează, a fost poziționat!, exact invers… În contra curentul intereselor noastre economice…
Sigur, asta nu înseamnă că dacă ucrainenii fac drumuri importante, logistic, în România, nu o să primim și noi „ceva” lucrări la ei… Doar că diferența este atât de predictibilă… Pentru că, în vreme ce Kievul va face autostrăzi (și nu numai!) pe bani mulți (că doar aici se obțin cele mai mari „tainuri” pe metrul liniar de autostradă, nu?!), noi vom merge să facem drumuri la ei, poate chiar obligați de UE printr-un post PNNR imputabil, la sume cu mult mai mici, ridicole și poate nicicând încasabile… Căci nu doar stârnirea și războiul în sine sunt fabrici de bani, ci și postrăzboiul ca reconfigurare a colonizatorilor și a ariilor lor de exercitare a malversațiunilor.
Cezar Adonis Mihalache – Natiunea
