În ultimele săptămâni, Emil Hurezeanu, ministrul nostru de externe, are o atitudine ambivalentă și destul de nesigură față de SUA. I-am analizat atent fizionomia și privirile din interviurile date sau în timpul întâlnirilor oficiale care au apărut la televizor. Criticile SUA îl descumpănesc pe Emil Hurezeanu, care nu reușește să reacționeze ferm într-o direcție sau alta. Emil Hurezeanu a declarat că a discutat săptămâna trecută, la Conferinței de Securitate de la Munchen, cu Keith Kellogg, emisarul special al SUA pentru Ucraina și Rusia, pe care l-a întrebat ce se va întâmpla cu bazele americane din România. Potrivit lui Hurezeanu, Kellogg i-a răspuns, în prezența mai multor republicani apropiați de Donald Trump, că acestea „se menţin şi chiar îşi vor spori importanța”. Chiar și la criticile vicepreședintelui JD Vance, Emil Hurezeanu a răspuns exagerat de precaut. În cadrul unei întâlniri la Atlantic Council, un influent think-tank internațional, Emil Hurezeanu a explicat că anularea alegerilor nu s-a bazat pe speculații sau interpretări subiective, ci pe decizia unei instanțe supreme, luată în urma unor argumente solide. Chiar și la mesajul critic al lui Musk privind anularea alegerilor a spus că sunt „puncte de vedere” la Euronews România. De asemenea, Emil Hurezeanu a punctat că „trebuie să tragem toate concluziile anulării primului tur al alegerilor prezidențiale” pentru a preveni repetarea unor situații asemănătoare la alegerile prezidențiale din luna mai. Hurezeanu a recunoscut că mesajele lui Musk pot fi considerate o formă de amestec în politica internă a altui stat. Cu toate acestea, el a exprimat surprinderea față de faptul că poziția lui Musk este susținută de jurnaliști experimentați din Germania. Pe de altă parte Emil Hurezeanu recunoaște că nu e foarte bună comunicarea acum cu Casa Albă și conducerea SUA în general. Evident că Emil Hurezeanu nu poate fi o voce puternică a puterii de la București susținute de Bruxelles și Uniunea Europeană împotriva SUA din mai multe motive ce țin de biografia ministrului de externe, un produs al sistemului românesc pe termen lung, trans-partinic și dincolo de regimurile politice. Emil Hurezeanu este născut la Sibiu în 1955 și a venit la Cluj-Napoca între anii 1976 și 1980 să urmeze cursurile Facultății de Drept. Cine cunoaște timpurile acelea știe foarte clar că pentru a intra la facultatea de drept nu trebuia să fi doar foarte bun în materia juridică, ci să ai un dosar beton cu referințe solide pentru a putea trece de furcile caudine ale partidului comunist și securității. Dosarul de înscriere era vizat de activiștii de partid și cu recomandări scrise, pentru că nu oricine putea deveni jurist, magistrat sau avocat în regimul totalitar fără să fie bine verificat și controlat de sistem.
Ca student, Emil Hurezeanu s-a afirmat excepțional în rândurile mediile studențești colective ale UASCR sau UTC, devenind un ins frecventabil de elita culturală a orașului. Publică articole vibrante în ”Napoca Universitară”, revista UASCR-ului și frecventează cercul Echinox și revista cu același nume, care făcea în acele vremuri istorie literară. Partidul și securitatea erau cu ochii ațintiți pe elita studențească clujeană. Emil Hurezeanu se afirmă ca poet talentat. În anul 1981 publică la Editura Dacia un impresionant volum de versuri ”Lecția de anatomie”, volum ce-l consacra ca echinoxist și literat recunoscut de societatea literară românească. Să publici la 26 de ani un volum de versuri la o editură comunistă îți asigura consacrarea, recunoașterea sistemului și banii din drepturile de autor. Mai mult, tânărul poet echinoxist primește și premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut, incluzându-l astfel în panoplia noii generații de scriitori recunoscuți de critica literară și de corifeii culturnici ai partidului comunist. Ca poet Emil Hurezeanu se evidențiază cu un lirism reflexiv și melancolic, cuprins de o tematică evazivă față de cotidianul searbăd al epocii și reușește să surprindă cu metafore delicate și subtile sub o formă interogativă lumea, dar și preajma invazivă. Poetul Hurezeanu este net superior, prin lirism și metaforă, față de colegul său de generație Mircea Cărtărescu, ce nu depășește o formă de prozaic și de epic în scrierile sale. ”Din ce răvășeală și zgomot de lucruri/Se naște încruntarea acestui băiat…” (Adolescența). Aceste versuri de poet rebel și labișian anunță viitorul eseist, diplomat și ministru de externe, care și azi când vorbește se…încruntă. Cu poezia ”Orion”, poetul Emil Hurezeanu își compune ”Ars amatoria”, cu o candoare de nomogramă: ”La 23 de ani am buzele bătute de sărut cum/Fierbinți și totuși umede ca țigările/Fumate până la capăt./Nu există nici o legătura între/Ochii mei tot mai mici in palme…” (Orion). Emil Hurezeanu a atras atenția poetei Ana Blandiana, care oscila între disidența de serviciu și refluxul în esteticul interiorizat, ca o formă de protest asupra unui stat și partid comunist care i-a plătit lungi excursii tematice în aproape toate statele lumii, într-o vreme când părinții mei, ca aproape toți românii, nu primeau nici măcar pașaportul verde până în Ungaria comunistă o dată la doi ani. Ana Blandiana câștigătoarea premiului Herder îl propune, așa cum era cutuma, pe tânărul poet jurist Emil Hurezeanu să plece cu o bursă la Viena. Emil Hurezeanu care a trebuit să se angajeze avocat la Mediaș, pentru a putea primi de la securitate pașaportul ca să plece în Austria capitalistă. Elevii clujeni citeam în anii ceaușismului târziu pe sub mână volumul de versuri ”Lecția de anatomie” a lui Emil Hurezeanu, o stea literară a epocii de samizdat.
Aici în capitala spionilor din Europa, Hurezeanu devine imediat un răsfățat al Occidentului subsidiar. În 1983 cere azil politic și plecă la studii peste ocean. După terminarea celor două semestre ale bursei Herder ajunge la München unde se angajează ca redactor la Radio Europa Liberă, post pe care îl va ocupa din 1983 până în 1994. Debutează cu un articol despre ţiganii din România, iar apoi traduce din revista Geo. În octombrie 1983 primește azil politic în Germania. În aceeași perioadă începe să scrie cronici politice, iar la moartea lui Vlad Georgescu îi ocupă locul la rubrica ”Actualitatea românească”. Totodată devine consultant de specialitate pentru diverse posturi de radio şi televiziune europene. În 1985 primeşte o bursă la Universitatea Charlottesville din Virginia, Statele Unite ale Americii, unde studiază științe politice. Întors în Germania, își continuă studiile la universități americane din Europa, până la masteratul pe care şi-l susține la Boston în Relaţii Politice Internaţionale şi Strategice. Eram elev la liceul de filologie ”Ady Șincai” din Cluj-Napoca și ascultam seară de seară cu nesaț ”Actualitatea românească” crezând absolut tot ce se spunea acolo, neștiind că Europa Liberă era un post de radio plătit de CIA. Astfel se poate explica ambivalența lui Emil Hurezeanu față de criticile administrației Trump la adresa României de azi? Emil Hurezeanu prin 1988 îl cunoaște pe tânărul Viktor Orban, bursier Soros la Oxford, în plin regim comunist Janos Kadar, care oferea interviuri colegilor de la redacția de limbă maghiară a Europei Libere, post de radio plătit de CIA. Securitatea maghiară l-a pregătit bine pe Viktor Orban de lua bani de la Soroș pentru studii, dădea interviuri la un radio plătit de CIA și revenea acasă în plin regim comunist ca să organizeze mitinguri liberale nederanjat absolut de nimeni. Securitatea maghiară și-a făcut astfel bine treaba cu Orban, viitorul suveranist prieten cu Putin și Trump. După 1989 Emil Hurezeanu devine director la radio Europa Liberă apoi când postul de la Munchen se mută la Praga viitorul ministru se transferă cu slujba și el în capitala Cehiei. În țară se reîntoarce după 1995, când publică două volume de eseuri: ”Între câine şi lup” (1996) şi ”Cutia Neagră” (1997), pentru cel din urmă primind Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din România. În 1998 devine „cetățean de onoare” al Sibiului. Intră intr-un con de umbră până în 2015 când Klaus Iohannis îl numește ambasadorul României la Belin. Atunci am scris că Emil Hurezeanu avea o problemă, Ceaușescu îi retrăsese cetățenia, iar Iohannis a numit se pare un ambasador fără cetățenie română într-un post de înaltă importanță diplomatică. Președintele Iohannis fiind din Sibu a rezolvat rapid problema cum se zvonea în târg și Emil Hurezeanu a reprimit înapoi cetățenia română, cum de altfel era și firesc, ca născut în România. Azi ca ministru de externe în Guvernul Ciolacu, ministru de externe Hurezeanu nu reușește să fie credibil și în conflictul cu administrația americană, pare ușor stânjenit ca să critice amestecurile în treburile interne ale României privind anularea alegerilor ale lui JD Vance, Elon Musk sau ale avocatului lui Trump. De vină pentru lipsa sa de reacție diplomatică fermă să fie faptul că a lucrat la un post de radio american în anii `80, post plătit de CIA? E un răspuns pe care ni-l poate oferi doar poetul și diplomatul Emil Hurezeanu.
Ionuț Țene
