Distribuie articolul

Văd că există opinii potrivit cărora nu e nicio problemă să se scoată limba latină din școli, pe motiv că „oricum nu se făcea nimic”.

Nu știu ce a reținut fiecare de la ora de latină. Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost când profesorul ne-a explicat legăturii limbii noastre cu latina.

Mi-a aduc aminte cum a scris pe tablă cuvintele „România este patria mea” și echivalentul latin „Romania mea patria est”.

Imaginea asta mi-a rămas în cap și am făcut atunci, imediat, echivalența între limba noastră și latină.

Evident, am reținut și alte lucruri. E adevărat, nu atât de mult încât să citesc un text în latină.

Dar și ce-am reținut mi se pare semnificativ. Este puțin lucru să realizezi latinitatea limbii noastre? Nu cred. Și de fapt, aici cred că este și problema.

În România, statul este determinat să elimine orice referință care ar putea contribui la formarea unei identități naționale puternice. Iar asta se realizează, mai ales, în școală, prin eliminarea oricăror materii care cimentează așa ceva în mentalul copiilor.

Dacă nu pot elimina o materie, o relativizează până nu mai rămâne nimic. În plus, se introduc materii precum „educația socială” care este ideologie curată sau despre cum copiii trebuie să lupte împotriva schimbărilor climatice, inclusiv din clasele I – IV.

Așa că, nu! Nu susțin eliminarea limbii latine din școală. Ba chiar susțin că pe lângă mai multe ore de latină, ar trebui studiate și alte limbi clasice, precum greaca sau slavona.

Este clar că Daniel David, actualul ministru, continuă ce-au început Câmpeanu și Deca înaintea lui și deci, nu face decât să pună în practică o agendă stabilită anterior.

Este clar că aceia care au stabilit aceste obiective n-au nevoie de adulți români, conștienți de țara și genealogia lor. Au nevoie de oameni cu „competențe” care să fie ușor de integrat în alte țări.

„Ubi bene, ibi patria”? Nu, mulțumim! Patria noastră, Romania est!

Mihai Șomănescu