Odraslă de securist cu grade babane și deseori sclav pe plantația unor turnători ai Securității (de exemplu, pe a lui Dan Felix Voiculescu), Cătălin Tolontan e în extaz după compunerea preșcolară a celor de la Snoop. Un copil din Basarabia aruncat nevinovat în temnițele a două dictaturi (Antonescu / Dej) și asasinat în februarie ‘52, în penitenciarul de la Târgu Ocna, nu ar avea dreptul la colivă și la pomenirea preoților. Nu ar avea dreptul la memorie. Văd că-l îngropați în like-uri pe Tolo, deși mulți dintre voi îl acuzați pe Trump că nu vrea să vadă diferența dintre victimă și călău. Nu o vedeți nici voi. Ba, mai grav, urmăriți o victimă nevinovată până în groapa în care au aruncat-o ucigașii comuniști.
Valeriu Gafencu nu a comis crime sau alte infracțiuni reale care să-i poată fi aruncate în spinare. A făcut ani grei de zeghe total nevinovat. A fost lăsat să moară în spatele gratiilor, fără a-i fi permis tratamentul necesar. A plătit pentru toate, făcute sau nefăcute. Nimeni nu e în măsură (cu atât mai puțin copiii de securiști) să îl judece sau să își bată joc de memoria lui. E memoria unei victime îndelung chinuite.
”Sfântul Închisorilor” e titulatura pe care i-a acordat-o părintele Nicolae Steinhardt, un evreu – e bine să știți pe cine luați la mișto. Potrivit mărturiilor, deși muribund, Valeriu Gafencu i-a dăruit pastorului Richard Wurmbrandt, un evreu, tratamentul său cu streptomicină.
Răzvan Gheorghe- Podul.ro
