Cetatea Colț- ”Castelul din Carpaţi” unde Jules Verne s-a îndrăgostit de o româncă
Tocmai de aceea, odată ajuns pe culme, îți dorești să poți rămâne aici, pentru a admira peisajul, cât mai mult timp posibil!
Cetatea Colţ a fost ridicată în secolul al XIV-lea de una dintre cele mai cunoscute familii de nobili transilvăneni români, a cneazului de Râu de Mori, Cândea.
Numele fusese iniţial o poreclă: „Nicolaus dictus Kende”, adică „Nicolae, zis Căpetenie”. Prin maghiarizare, familia este recunoscută astăzi sub numele de Kendeffy.
Important este şi că păstrează cel mai vechi nume românesc de cetate din provincie. Familia a avut o ascensiune continuă, depăşind vatra Haţegului. Preţul acestei ascensiuni a fost acela al îmbrăţişării religiei catolice. Cnejii Cândea s-au împărţit în două familii, din care ramura Kendeffy a rămas pe loc, amplificând cuibul fortificat. Cu ziduri groase şi turnuri înalte de apărare, cetatea era capabilă să facă faţă unei artilerii.
La mijlocul secolului al XVII-lea, Cetatea Colţ a fost implicată în luptele care au însoţit invazia turco-tătară. A fost abandonată curând după 1700, după eliberarea de turci a Banatului, iar familia Kendeffy s-a mutat în alte rezidenţe, cum ar fi castelul construit la Sântămărie Orlea.
Jules Verne și ”Castelul din Carpați”
Multă vreme cetatea a rămas în uitare. I-a atras atenţia, cu peste un veac în urmă, scriitorului Jules Verne. Iniţial, cercetătorii au crezut că în romanul „Castelul din Carpaţi” al lui Jules Verne este vorba despre castelul Bran. În urma unor cercetări amănunţite, ei au concluzionat că este vorba despre cetatea Colţ. Criticii care au studiat opera scriitorului francez au ajuns la concluzia că acesta a făcut o călătorie în Transilvania şi a fost însoţit de o femeie frumoasă din Homorod. Se pare că aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne, iar dragostea celor doi s-ar fi consumat și în pitorescul peisaj al castelului din Carpaţi.
„Sirena” Luiza Teutch- un mister nedezlegat complet
Specialiştii susţin că în biografia scriitorului există o perioadă, cea cuprinsă între anii 1882-1886, în care nu s-au putut identifica cu exactitate locurile prin care a ajuns Jules Verne și se presupune că ar fi ajuns în Transilvania. Localnicii vorbesc despre o fată de 17 ani, care şi-a abandonat viitorul soţ în toiul pregătirilor de nuntă şi a fugit de acasă. Este vorba dedepre Luiza Teutch, numită de către Jules Verne „unica sirenă” şi care l-a r fi însoţit pe scriitor în acest timp. Cei doi s-au despărţit, iar Luiza s-a căsătorit cu un alt bărbat şi s-a mutat în Bucureşti. Ea nu l-a uitat pe Jules Verne, iar dragostea lor a continuat, prin scrisori şi cu timpul, s-a stins.
