Cum sărbătorim a doua zi de Paşti în Transilvania În a doua zi de Paşti, tradiţiile se îndreaptă către comunitatea din care facem parte. Unele sunt destul de energice: ceea ce nu e un lucru rău, mai ales dacă am cam exagerat cu masa de sărbători, transmite Radio Cluj.
Dacă prima zi de Paşti se obişnuieşte să o petrecem acasă, alături de familia restrânsă, obiceiurile din cea de-a doua zi se extind asupra unui cerc mai larg de cunoştinţe. Cum sărbătorim a doua zi de Paşti în Transilvania ne spune etnologul Maria Golban Şomlea:
Maria Golban Şomlea: A doua zi deja se poate merge la rude, dar după ce se merge la biserică. Conform tradiţiilor de altădată se făcea şi joc în satele noastre: după ce se mergea la biserică, oamenii mergeau acasă şi mâncau. Apoi se întâlneau cu toţii la locul unde se făcea jocul, cu muzicanţi, cu tinerii satelor şi cu toţi ceilalţi pe margine care se uitau, analizau şi ştiau cine cu cine vorbeşte, cine cu cine urmează să se căsătorească. Şi mai era un obicei în Câmpia Transilvaniei, un obicei cu scop moralizator, conform căruia se pedepseau feciorii care pe perioada postului au încălcat cutumele.
Andrea Nagy: Toate Joimăriţele pedepsesc numai fetele, în sfârşit se întâmplă ceva şi cu feciorii.
Maria Golban Şomlea: Printre feciori erau aşa-numiţii poliţei: adică erau cei care-i urmăreau în perioada postului. Despre feciorii care nu s-au purtat aşa cum se aştepta din partea lor se spunea că urmează să fie brişcăliţi.
Andrea Nagy: Cu obiceiul udatului cum rămâne?
Maria Golban Şomlea: Este un obicei care vine din tradiţia catolică. La ortodocşi udatul este de Sf. Gheorghe.
Una din credinţele populare din Ardeal este aceea a stropitului. Tradiţia spune că o fată rămasă nestropită în a doua zi de Paşti va rămâne urâtă şi va avea ghinion tot anul.
Una din credinţele populare din Ardeal este aceea a stropitului. De ani de zile tradiția aceasta s-a respectat întru totul, spre bucuria tinerilor și nu doar a lor. Ei bine, anul acesta va fi altfel: stăm acasă, păstrăm distanțarea socială și ne amintim de acest obicei unic în lume pe care sperăm să îl putem practica din nou, anul viitor.
Se spune că fetele stropite vor fi frumoase şi vor face copii sănătoşi, iar cele care nu sunt stropite vor rămâne urâte şi vor avea ghinion. Acelaşi lucru este valabil şi pentru băieţii care omit să le stropească.
În timp s-a încetăţenit acel obicei care vine de fapt de la saşi – stropitul în lunea Paştelui. Băieţii merg şi stropesc fetele şi primesc în schimb prăjituri. Acum se stropeşte cu parfum, dar este posibil ca la bază să fie un obicei legat de fertilitate şi noroc, să fie de fapt stropitul cu apă. Apa este leagănul vieţii şi de aceea toate slujbele sunt făcute cu apă, aşa cum e botezul.
Stropitul acesta cu parfum vine de la saşi şi a fost preluat cu multă naturaleţe de români. Se petrece mai mult la oraş, dar şi la sat se mai întâlneşte. (Carmina Maier, etnolog)
Fetele trebuie să fie îmbrăcate în port popular şi să aştepte băieţii la stropit în fiecare an. Unele dintre ele spun că îi vor aştepta până când se mărită:
E un lucru frumos şi ne bucurăm că păstrăm tradiţia. Este şi o oportunitate frumoasă prin care ne cunoaştem mai bine.
Noi îi aşteptăm pe băieţi la una dintre fete acasă, pentru că le e şi lor mai uşor aşa. O să îi aşteptăm pe băieţi în fiecare an, până ne mărităm.
Udatul se încheie întotdeauna după ce apune soarele, atunci când se presupune că flăcăii au reuşit să le stropească pe toate fetele din sat.
NapocaNews
