Ziua de 28 iunie 1883 reprezintă ziua în care a fost învinsă libertatea presei în România. În acea zi, Mihai Eminescu publica în ziarul conservator Timpul ultimul său editorial politic, în care vorbea despre anularea libertății presei și instaurarea cenzurii, înainte de a fi arestat de poliție și declarat „nebun” de către autorități și medici. În acel an, guvernul României era condus de Ion C. Brătianu, care a exercitat mandatul din 9 iunie 1881 până la 20 martie 1888. Acest guvern a fost unul de durată și a marcat o perioadă importantă în istoria țării, inclusiv proclamarea Regatului, însă în privința libertăților și drepturilor cetățenești a fost un regim autoritar, cu dorința de a schimba paradigma politicii externe, urmărind să treacă de la alianța cu Franța și Anglia la cea cu Puterile Centrale. Poetul Mihai Eminescu îi incomoda prin articolele sale, militând pentru libertatea românilor din Transilvania. El a fost arestat și încătușat pentru că era considerat indezirabil pentru regim și un pericol pentru tratativele secrete dintre guvern și Puterile Centrale, care doreau să asuprească românii din Ardeal. Astfel, o elită conducătoare impunea un regim de cenzură împotriva jurnaliștilor care scriau despre libertate și drepturile românilor. În ultimii 30 de ani s-au scris cărți și s-au publicat numeroase studii științifice ce au demonstrat că lui Mihai Eminescu i s-a pus diagnosticul de „nebun” în vara lui 1883 pentru că încurca planurile secrete de alianță ale Regelui Carol I cu Austro-Ungaria și Germania.
Ca redactor-șef al ziarului ”Timpul”, publicație a conservatorilor români, Eminescu milita deschis împotriva unei alianțe cu Viena și lupta pentru unirea Transilvaniei cu România. Poetul național era implicat activ în conducerea Societății secrete „Carpații”, care se înarma pe ascuns și acționa pentru un război de eliberare în Ardeal. Planurile sale îl deranjau atât pe Regele Carol I, cât și pe elita politică conservatoare și liberală, precum și pe curentul masonic, toți fiind implicați în realizarea unei alianțe cu Germania și Austro-Ungaria. „Mai potoliți-l pe Eminescu!” — acesta a fost mesajul junimistului P. P. Carp, care îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, Titu Maiorescu. Comanda a fost executată pe 23 iunie 1883; Eminescu avea doar 33 de ani. În acea perioadă, Carp se afla la Viena pentru a dezvolta ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianță (Austria-Hungaria, Germania și Italia), care a fost încheiat oficial pe 18 (sau 30) octombrie 1883. Ziua de 28 iunie 1883 are o semnificație deosebită pentru ziariștii români, fiind ultima zi în care Mihai Eminescu a fost redactor la Timpul. El nu știa, înainte de a fi arestat și pus în „cămașa de forță” de poliție și declarat nebun de autorități și medici, că a scris ultimul său articol publicat despre libertatea presei și dreptul la liberă exprimare. Acest articol este, astăzi, premonitoriu pentru evenimentele actuale, când un sistem politic inventează legi de tip Vexler pentru a cenzura libertatea de expresie și pentru a impune restricții, punând în pericol dreptul fundamental la opinie, încălcând Constituția. Ultimul articol scris de Eminescu are o actualitate înspăimântătoare, parcă ar fi fost scris ieri, după anularea alegerilor prezidențiale. „Victoria în alegeri, îngenuncherea națiunii în fața puterii uzurpatoare, deșteptări și apetite tiranice, printre care pretenția, mai întâi de toate, de a fi aprobat și aplaudat uzurpatorul în faptele sale, pe toate căile. E logic, într-adevăr, ca după un câștig să urmeze altul, și tot astfel, până la atingerea scopului ultimei dorințe. Regimul dobândise controlul absolut asupra celor care poartă numele de mandatați ai națiunii; astfel, dispunea, la discreție, de toată puterea în stat, făcând ce vrea, fără control. Nu se gândea decât la mijloacele de a-și consolida această situație de desfătare și răsfăț. Singurul lucru asupra căruia nu reușise încă să triumfe era presa, pe care o considera, credem, cu atât mai insuportabilă, cu cât, în exercițiul puterii discreționare, trebuia să devină năzuros și irascibil din nimic. Pentru regimul omnipotent, presa, cu strigătele și lamentațiile sale continue, avea efectul unei hârâitoare din Brașov, ale cărei scârțit strident îi provoca crispațiuni nervoase. Neapărat, se simțea și nevoia de a pune în practică mijloacele pentru a sugruma țipătul împotriva trădării și a legilor abuzive, pentru a-și asigura liniștea în domnia sa absolută. Însă, ca un rău ce trebuie combătut, și împotriva presei s-au pus în practică arme eficace pentru a o învinge.”
Eminescu face referire la o putere tiranică și discreționară care îngenunchează națiunea. Regimul la care se referă el este descris asemănător cu cel de astăzi: o putere care „dispune, la discreție, de toată puterea în stat, făcând ce vrea, fără control, și nu se gândește decât să se întărească în această situație de desfătare și răsfăț.” Pare că rândurile sunt scrise chiar azi, despre sistemul actual, despre o supra-castă coruptibilă care controlează statul și poporul, impunând legi care cenzurează presa și libertatea de exprimare, pentru ca poporul să nu se poată exprima liber. Eminescu era conștient că, prin corupție, puterea controlează alegerile. Parcă articolul acesta a fost scris la 6 decembrie 2024, când sistemul a anulat alegerile pentru a-și păstra privilegiile? Eminescu, atunci când a scris acest ultimul său articol politic, cu o zi înainte de a fi arestat, susținea că presa rămâne singura în lupta cu sistemul corupt care dorea alianța cu Puterile Centrale împotriva libertății românilor din Ardeal și drepturilor cetățenești din Regatul României. „Dacă, întru abaterea conștiinței alegătorilor, s-a dovedit că cele mai eficiente arme sunt: corupția, frauda, amenințarea; dacă, cu acestea, s-a putut respinge opoziția de la exercitarea controlului asupra puterii; de bună-seamă că acestea n-au putut nimic împotriva presei, atât timp cât aceasta, în majoritatea ei, este în opoziție cu guvernul, bucurându-se de sprijinul public.” El nu știa că, după acest articol, va fi arestat și făcut nebun de către autorități, la fel ca pe eroul Avram Iancu. Regimul lui Brătianu a pus botniță presei.
Interesant este că există o similitudine între sistemul austro-ungar și regimul lui Carol I, care doreau să fie aliați și, în același timp, să facă două personalități ale neamului românesc bolnave mintal. Folosirea sistemului medical pentru impunerea unui diagnostic greșit și intoxicarea cu mercur a poetului național seamănă mult cu perioada erorilor medicale din era Covid-19. A existat o înțelegere transnațională între regimul de la Viena și cel de la București pentru a încălca libertățile și drepturile românilor din Transilvania și România mică, pe altarul alianței militare. Eminescu și dreptul la libertatea de expresie s-au sacrificat pe altarul intereselor militare, la fel ca și astăzi, în contextul încălcării drepturilor românilor din Ucraina. Prin articolele sale politice, Eminescu este de o actualitate înspăimântătoare. Atât atunci, cât și astăzi, drepturile și libertățile cetățenești sunt grav încălcate, iar interzicerea prin legislație draconică a dreptului și libertății de exprimare este similară cu legile din 217/2015 și 168/2025. Eminescu a luptat împotriva cenzurii și pentru libertatea de exprimare. Lupta lui pentru libertatea de expresie reprezintă un model pentru cei care iubesc adevărul și libertatea. În ziua de 28 iunie 1883, a fost înăbușită libertatea presei în România. Pentru a readuce dreptul la libertatea de expresie, trebuie să ne amintim de această zi și să o consacrăm ca Ziua Libertății. Fără presă liberă și fără libertatea de exprimare, România este doar un stat totalitar. Dreptul la liberă exprimare este sfânt și consfințit prin Constituție. Pentru libertatea de exprimare a românilor, Eminescu a fost sacrificat de putere. Lupta lui este lupta noastră! Eminescu suntem toți!
Ionuț Țene
