În ziua solstițiului de vară, când ziua este cea mai lungă din an și lumina atotstăpânește întunericul nopții, pe 21 iunie, am participat la un act civico-politic desfășurat la Palatul Parlamentului, în frumoasa și impresionanta sală „Nicolae Iorga”, în stil Versailles. Înainte să ajung la Parlament, am trecut pe la Patriarhie, unde am participat la Sfânta Liturghie și m-am rugat pentru sănătate și luminare la Sfântul Dimitrie. Dincolo de prăbușirea moral-politică și economică a României, rugăciunea la catedrala patriarhală s-a dovedit a fi eliberatoare și îți oferă o pace sufletească interioară, eliberatoare. Bucureștiul a rămas așa cum l-a lăsat fostul primar general Nicușor Dan: extrem de prăfuit, dezorganizare urbanistică, fără apă caldă și extrem de încremenit administrativ, la sfârșitul anilor ’90. Păcat pentru un oraș atât de vechi și de frumos, cu clădiri brâncovenești impresionante.
La evenimentul de lansare a platformei civico-politice și culturale Acțiunea Conservatoare, din Parlament a participat un număr neașteptat de mare de oameni de calitate; sala a fost arhiplină și organizatorii au trebuit să aducă scaune pentru ca toți participanții să poată sta jos. Recunoscând numeroase personalități—doctori, avocați, ingineri, cercetători, antreprenori, scriitori, activiști civici—am avut o speranță că la un astfel de început politico-civic se implică oameni de valoare. M-am bucurat că, în sală, nu am observat acele elemente negative întâlnite la alte formațiuni auto-denumite suveraniste: lideri de galerie, maneliști în șlapi, interlopi sub acoperire, oameni de afaceri veroși, traseiști sau o pepinieră de securiști, plus tot felul de rezerviști în căutare de sinecuri, sub masca compromisă a suveranismului pe bani și funcții vândute la negru.
Atmosfera a fost vibrantă, de înnoire și speranță. Discursurile au fost interesante și pline de un mesaj puternic, emoționant, pentru schimbarea paradigmei politice, de la suveranism la conservatorism. În România, prăbușită din cauza corupției partidelor din sistem și compromisă de suveranismul controlat de serviciile secrete, supuse intereselor străine, inițiativa unei mișcări de renaștere națională, pe pilonii fundamentali ai conservatorismului istoric – de la Barbu Catargiu la Mihai Eminescu și Titu Maiorescu- oferă o undă de optimism pentru un sistem social-politic în regenerare, pentru națiunea lovită și subjugată de sistemul neocolonial. Pliantele oferite în sală aveau pe copertă un îndemn recuperator: „Conservatori în valori. Hotărâți în fapte”, iar logo-ul cu acronimul ACT, sub niște munți frumoși, precum Făgărașii, și flăcările ogoranilor, reprezenta un îndemn spre un urcuș inițiatic spre vârfuri spirituale și morale. În interiorul pliantului, se afla o pagină de manifest și deviza: „Mișcarea de renaștere națională cere o nouă revoluție”. Este vorba despre o revoluție conservatoare, de reîntoarcere la reperele sănătoase ale societății românești: „întoarcere la adevăr, la bine, la frumos, întoarcere la lege și la Constituție”. E „manifestul celor care cred în România”, pentru cei care au un singur crez: Dumnezeu și neamul românesc. Claudiu Târziu a subliniat elementele definitorii din programul politic al formațiunii: „ACT nu este o improvizație electorală. Este o mișcare de rezistență morală și o platformă de reconstrucție națională”. ACT își propune să repornească „busola morală, economică și culturală a națiunii”.
Și celelalte discursuri au fost interesante și entuziaste. Am reținut o spusă a prințului Șerban Dimitrie Sturdza: „Politica noastră e un act de credință pentru o Românie puternică și demnă într-o Europă unită a națiunilor suverane.” În sală, m-am întâlnit cu prietenul meu, Aureliu Surulescu, un patriot din vechea gardă de la Neamunit, de care cu siguranță vom mai auzi în lupta pentru emancipare și eliberare națională. Am plecat de la această întrunire, cu adevărat istorică, de la Parlament, cu credința că s-a făcut trecerea de la suveranismul corupt și controlat de serviciile secrete la un conservatorism modern care atrage ca un magnet intelectualii și elita românească spre instaurarea unei societăți meritocratice. În sală s-a auzit de câteva ori mesajul: „Vrem calitate, nu cantitate”. Noua paradigmă social-politică și culturală românească este conservatorismul format pe pilonii doctrinei politico-filosofice și economice a lui Mihai Eminescu. Să fie renașterea mișcării conservatoare sub semnul lui Eminescu? Acțiunea Conservatoare este „partidul lui Eminescu”? Bine ar fi. Democrația, libertatea și demnitatea să învingă. Să ne călăuzim pe principii, valori și obiective naționale. Am coborât de pe dealul Parlamentului și am urcat din nou spre dealul Mitropoliei, unde m-am oprit la statuia lui Barbu Catargiu, asasinat de progresiști în 1862, și am citit cu alți ochi acum crezul înscris pe soclul de piatră: „Totul pentru patrie, nimic pentru noi”. Așa să fie!
Ionuț Țene
