În martie 1939, Cehia a devenit un protectorat german, controlat de Hitler din punct de vedere militar, polițienesc, administrativ și economic, într-un mod brutal. Controlul german în Moravia valahă, în perioada 1939-1945, a fost caracterizat printr-o combinație de administrație directă, supraveghere prin intermediul structurilor autonome cehe și represiune brutală. Politicile naziste vizau atât populația cehă în ansamblu, cât și, în mod specific, comunitățile evreiască și majoritar valahă din Moravia de Est, cu scopul de a elimina orice formă de opoziție și de a pregăti terenul pentru implementarea Soluției Finală. La nivel regional, Moravia era divizată în districte administrative conduse de Landrat (administratori de district) și Kreishauptmann (șefi de district). Acești oficiali germani supravegheau implementarea politicilor naziste la nivel local și coordonau activitățile poliției, ale SS-ului și ale altor agenții de securitate. Trupe regulate ale Wehrmacht-ului și unități ale SS-ului au fost staționate în Moravia valahă pentru a menține ordinea, a suprima rezistența și a intimida populația autohtonă. Gestapoul (poliția secretă germană) opera, de asemenea, în regiune, vizând opoziția politică, membrii rezistenței, valahii și, în special, evreii. Lucrarea „Židé v dějinách Valašského Meziříčí” (Evreii în istoria Valašského Meziříčí – Mezericiul românesc), publicată în 2004 de istoricul și arhivistul ceh Ladislav Baletka, reprezintă o sursă istoriografică fundamentală pentru oricine dorește să înțeleagă Holocaustul în contextul specific al orașului Mezericiul românesc (Valašské Meziříčí) din Cehia, în perioada ocupației germane din anii 1939–1945, când statul ceh devenise un protectorat german sub cizma lui Hitler. Mezericiul românesc era atunci un oraș de circa 20 de mii locuitori și capitala Moraviei valahe, care azi se mândrește cu un impresionant Muzeu de istorie a valahilor din Cehia.
Această lucrare științifică a lui Baletka este minuțios documentată și oferă o perspectivă detaliată asupra vieții evreilor în acest oraș de-a lungul secolelor, de la primele așezări până la exterminarea aproape completă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Baletka a fost un istoric clasic, specializat pe arhive, fiind de altfel și directorul arhivelor statului din Vsetín. Contribuția sa la istoria relațiilor interetnice în Moravia valahă a fost fundamentală. A fost un istoric apreciat în perioada comunistă, dar și după Revoluția de Catifea din 1989. El a deținut funcția de director al arhivelor statului din Vsetín până în 2008, când s-a pensionat; a decedat în 2011, lăsând o operă complexă ce cuprinde și viața valahilor din Cehia. Importanța lucrării lui Baletka constă în faptul că reprezintă o referință majoră pentru reconstrucția vieții evreiești pre-Holocaust în Moravia valahă. Baletka a reușit să reconstituie o imagine vie și detaliată a vieții evreilor din Mezericiul românesc (Valašské Meziříčí) înainte de Holocaust. El explorează aspecte precum activitățile economice, structurile sociale, viața religioasă, contribuțiile culturale și relațiile cu populația non-evreiască, în special cu cea românească. Baletka nu se limitează la prezentarea politicilor antisemite centrale, ci a analizat modul în care acestea au fost implementate și adaptate la nivel local. El identifică indivizii și instituțiile care au colaborat cu autoritățile naziste, fie din motive ideologice, fie pentru profit personal. Această autentică anchetă a colaborării locale este crucială pentru înțelegerea mecanismelor prin care Holocaustul a fost posibil. Baletka nu ezită să descrie în detaliu persecuțiile, deportările și exterminarea evreilor din Mezericiul românesc. Prezintă, cu rigoare, statistici, mărturii și relatări, creând o imagine cutremurătoare a crimelor comise și a suferințelor îndurate de victime. Totodată, acordă atenție și modului în care memoria Holocaustului a fost gestionată și reprimată în perioada comunistă. El examinează eforturile de recuperare a memoriei după 1989 și subliniază importanța onorării victimelor și a promovării toleranței. Astfel, lucrarea lui Baletka devine o sursă indispensabilă pentru orice cercetare ulterioară despre Holocaustul din Mezericiul românesc. Autorul explorează, cu acuratețe științifică, dimensiunile socio-economice ale Holocaustului în acest orășel considerat capitala Moraviei valahe. Prin analiza factorilor economici, a dinamicii locale și a memoriei colective, autorul dezvăluie complexitatea din spatele exterminării populației evreiești, precum și lecțiile importante pentru generațiile prezente. Susține că, deși ideologia rasială a fost forța motrice principală a Holocaustului, factorii economici și oportunismul au jucat un rol crucial în implementarea politicilor antisemite, conducând la suprimarea memoriei evreilor din zonă. După cum nota Timothy Snyder, „Europa se află în mijlocul câmpiei sângeroase naziste și sovietice. Nu este ușor să vedem, dar aceasta este adevărata istorie a Europei moderne. Holocaustul face parte din aceasta” (2010, p. 1). Studiul aruncă o lumină profundă asupra eforturilor din secolul al XX-lea de a suprima amintirea violenței și injustițiilor Holocaustului, precum și asupra cercetării lui Ladislav Baletka și a eforturilor sale de a păstra moștenirea culturală a evreilor din districtul său. Ladislav Baletka a fost un precursor al noii generații de istorici care abordează Holocaustul în Moravia valahă în timpul ocupației naziste.
După 2014, o pleiadă de tineri istorici cehi și-a afirmat poziția, abordând problema relațiilor dintre evreii persecutați și populația locală cehă și valahă în perioada războiului. Lucrarea lui Kristýna Rozsypalová, ”The Socioeconomic Motives behind the Holocaust in Valašské Meziříčí”, aduce o contribuție importantă la studiile Holocaustului, oferind o examinare detaliată a modului în care a fost implementat genocidul într-un mic oraș din Moravia. Majoritatea studiilor despre Holocaust abordează nivelul macroeconomic, lipsind însă o analiză a complexității motivelor la nivel local. Cercetătoarea nu intră însă în profunzimea relațiilor interetnice. Studiul lui Kristýna Rozsypalová reprezintă o modalitate puternică de a analiza Holocaustul ca un fenomen complex și stratificat, examinând cu atenție contextul, motivațiile și amintirile locuitorilor săi, pe stilul istoriografiei orale. Potrivit fostului politician cehoslovac Alexander Dubček, declarația sa „nu sunt proprietatea nimănui și sunt responsabil pentru propria mea conștiință” este mereu actuală. Cu această mentalitate, studiul prezintă o investigație asupra vieții evreiești în ținuturile valahe din Cehia înainte de al Doilea Război Mondial, concentrându-se în special pe Moravia. Din analiză se poate înțelege că în ambele societăți s-au format atitudini diverse – o istorie marcată de oportunități, persecuții și o coexistență uneori incomodă, dar care au pus bazele unei tragedii. Această prezentare generală, bazată în parte pe studiile scriitorului Tomás Pěkný, se concentrează pe așezările timpurii evreiești, pe funcțiile economice și pe diferitele grade de toleranță și excludere cu care s-au confruntat comunitățile evreiești de-a lungul secolelor. Dispozițiile juridice care au reglementat viața evreiască și nivelul de autonomie pe care l-au păstrat sunt evidențiate ca indicatori cruciali pentru înțelegerea poziției lor în societate și a vulnerabilităților ce au rezultat din eforturile anterioare ale societăților de a-i marginaliza. Este explorată emanciparea treptată și integrarea evreilor în secolul al XIX-lea, alături de ascensiunea mișcărilor naționaliste, care au contribuit la revigorarea antisemitismului. Această secțiune contextuală pregătește scena pentru o înțelegere mai nuanțată a vieții evreiești din Mezericiul românesc și din regiunea Zlín, precum și a factorilor specifici locali care au contribuit la Holocaust. De asemenea, analizează motivațiile socio-economice precise ce au ghidat implementarea politicilor naziste și reacțiile comunității din Mezericiul românesc în timpul Holocaustului, adăugând straturi de complexitate procesului genocidal. Rozsypalová și Baletka, prin examinarea politicilor concrete, evidențiază etapele prin care comunitatea evreiască locală a fost treptat expropriată, marginalizată și, în cele din urmă, înlăturată de către naziști, în ciuda opoziției valahilor și a sprijinului populației locale.
Studiul analizează modul în care proprietățile și întreprinderile deținute de evrei au fost confiscate și transferate către proprietari non-evrei, în baza Legilor de la Nürnberg. S-a evidențiat o discriminare economică agresivă. În plus, s-a demonstrat cum evreilor li s-a refuzat accesul la anumite ocupații, au fost excluși din organizațiile economice și împiedicați să își exercite profesiile, ceea ce a condus la mizerie economică și dependență. În ceea ce privește exploatarea muncii, s-a investigat modul în care autoritățile naziste au folosit forța de muncă a evreilor înainte de deportare, supunându-i unor condiții dificile în timp ce profitau de expertiza și abilitățile lor pentru atingerea propriilor scopuri. O analiză mai aprofundată a implicării actorilor locali este inclusă, oferind clarificări cu privire la motivațiile și acțiunile funcționarilor locali, ale vecinilor și ale altor persoane care au beneficiat de pe urma persecuției evreilor. În special în timpul exodului evreilor din economia formală, a avut loc o concurență comercială între evrei și vecinii lor? De asemenea, a existat o diferențiere financiară între cetățenii evrei locali și coloniștii de rang înalt (burghezi, potentați financiari), susținută de colaboratorii din administrația locală. Examinarea acestor elemente oferă o lumină semnificativă asupra dinamicii complexe a interacțiunilor din timpul Holocaustului în acest mic centru urban. În cadrul cercetării, sunt abordați factori suplimentari care au influențat atitudinile cehilor față de vecinii lor evrei, dincolo de interesele materiale și planificarea economică din perioada Holocaustului. Într-o epocă în care tensiunile etnice se intensificau, naționalismul ceh și propaganda pro-germană au contribuit la crearea unei atmosfere în care antisemitismul s-a dezvoltat. Cercetarea lui Rozsypalová explorează rolul presei, al organizațiilor politice și al instituțiilor religioase în cultivarea prejudecăților și stereotipurilor despre evrei. Se analizează modul în care tulburările culturale și sociale au alimentat climatul general de ostilitate. Existau povești sau percepții comune despre evrei, deja prezente, care au influențat modul în care populația a înțeles și a răspuns politicilor antisemite. Au fost puncte de inflexiune specifice, precum acuzațiile false de crimă ritualică, care au alimentat prejudecățile și violența locală. Examinarea acestor dinamici culturale a fost esențială pentru înțelegerea substratului ideologic ce a permis răspândirea Holocaustului în Mezericiul românesc. Rozsypalová analizează, de asemenea, rolul elitelor locale, al liderilor politici și al organizațiilor civice în facilitarea sau opoziția față de politicile antisemite. Investigarea gradului în care aceste figuri au susținut sau condamnat public discriminarea și persecuția evreilor oferă o perspectivă complexă asupra dinamicii de putere locale în timpul Holocaustului.
Autoarea menționează celebrul „Statuta Judaeorum”, o legislație din secolul al XIII-lea care reglementa statutul juridic al evreilor, precum și limitările impuse de-a lungul timpului, cum ar fi interdicția de a deține proprietăți funciare sau de a exercita anumite profesii. De asemenea, este analizată perioada emancipării evreilor în secolul al XIX-lea, atunci când aceștia au obținut drepturi civile și politice, dar s-au confruntat și cu o creștere a antisemitismului. Rozsypalová abordează, totodată, problema diviziunii dintre asimilare și sionism. Autoarea subliniază că faptul că mulți evrei din regiune s-au orientat către cultura germană i-a făcut mai puțin predispuși să reziste politicilor Germaniei naziste. Istoricul s-a concentrat pe etapele finale ale Holocaustului, precum izolarea, deportarea și uciderea evreilor din Mezericiul românesc. Bazându-se pe mărturii de arhivă, relatări orale și testimoniale, studiul descrie în mod viu greutățile cu care se confruntau evreii în timp ce erau forțați să-și părăsească casele, adunați în zone desemnate și, în cele din urmă, încărcați în trenuri de marfă cu destinația lagărelor de exterminare. Se evidențiază rolul liderilor evrei din comunitate, în special al Dr. Karel Heller, punând în lumină deciziile dificile și compromisurile cu care s-au confruntat, în încercarea de a proteja și de a sprijini membrii comunității în contextul restricțiilor și brutalităților crescânde. Autoarea analizează, de asemenea, rolul martorilor și modul în care aceștia au răspuns la dezumanizarea și deportarea vecinilor lor evrei. Unii cetățeni non-evrei au oferit rezistență sau ajutor activ evreilor, în timp ce alții au rămas tăcuți sau au profitat de situația disperată a acestora, fiind indiferenți sau oportuniști. În ultimele secțiuni ale studiului, autoarea examinează cu atenție procesul de reconstruire a memoriei postbelice, atât în ceea ce privește modul în care evenimentele au fost prezentate, cât și lecțiile relevante pentru societatea contemporană. Potrivit constatărilor lui Rozsypalová, regimul comunist a încurajat represiunea și deturnarea memoriei colective despre suferința evreiască în această zonă geografică. În schimb, accentul a fost pus pe rezistența mai amplă împotriva fascismului, ceea ce a diminuat rolul special al evreilor ca victime. Autoarea subliniază că în prezent se depun eforturi pentru a reînvia memoria comunității evreiești din oraș și pentru a evidenția modul în care aceasta a modelat moștenirea regiunii. Cercetarea evidențiază importanța luării în considerare a amintirii Holocaustului pentru cultivarea rezilienței civice, a valorilor morale și a unui angajament pentru dreptate și egalitate, analizând rolul instituțiilor educaționale, al memoriilor publice și al eforturilor comunității.
Autoarea analizează modul în care autoritățile germane au confiscat proprietățile evreilor, desființând afacerile și privându-i de mijloacele de existență. Ea explorează, de asemenea, rolul colaboratorilor locali, care au profitat de pe urma persecuției evreilor, preluând proprietăți sau denunțând vecini. Lucrarea menționează și „Lista lui Heller” (primarul din mezericiul românesc -Valašské Meziříčí – Dr. Karel Heller), lista celor care urmau să fie exterminați. Rozsypalová subliniază, de asemenea, modul în care propaganda nazistă a contribuit la crearea unui climat de ură și intoleranță față de evrei, facilitând implementarea politicilor discriminatorii și a deportărilor. Apoi, se analizează rolul Gestapoului și implicarea cetățenilor locali în procesul de exterminare. Gestapo a fost implicat direct în aceste operațiuni, iar unii cetățeni locali s-au oferit voluntar ca informatori pentru germani. Lucrarea subliniază că, deși motivațiile rasiale și ideologice au jucat un rol important în Holocaust, factorii economici, precum dorința de a confisca proprietățile evreiești și de a elimina concurența economică, au contribuit la implementarea acestei politici criminale. Autoarea oferă exemple de lideri evrei care au suferit din cauza acțiunilor poliției germane. Michael Honey, născut în Nový Jičín, și-a pierdut familia și a fost deportat în Theresienstadt și Auschwitz. Deși a supraviețuit, experiențele sale de război l-au marcat profund, iar memoria sa a fost un declanșator pentru comemorarea comunității evreiești din Mezericiul românesc. Karel Heller a fost președintele Comunității Religioase Evreiești din Valašské Meziříčí-Vsetín și a fost interogat de Gestapo de mai multe ori înainte de deportare. Mai târziu, a fost transportat la Theresienstadt împreună cu alți actori ai comunității evreiești. Familia lui Emil Otto Solomon (Robert, Julie, Rudolph, Marie, Olga) a fost evacuată la Ostrava, apoi transportată la Theresienstadt și deportată în lagărele de concentrare Malý Trosinec, Treblinka și Zamość, unde au fost uciși. Bruno Bača, proprietar de magazin de cărbune, lemn și materiale de construcție, a fost deportat la Theresienstadt în 1942, apoi la Malý Trosinec, unde a murit. Afacerea lui a fost arianizată în 1939, însă Bruno a continuat să lucreze în afacerea condusă de ariani până la deportare. Vítězslav Herz, rezident din Mezericiul, cu un apartament temporar în Nový Jičín, a fost jefuit de „persoane necunoscute” și a murit în oraș în 1942. Un alt exemplu este cel al familiei Zikmund London, proprietar al unei fabrici de mașini agricole, care a fost deportat în Treblinka și ucis împreună cu toată familia sa. Aceste exemple ilustrează modul în care naziștii au implementat sistematic legi și decrete pentru a izola, deposeda și ucide membrii comunității evreiești din Mezericiul românesc. Textul menționează că au existat „relații mai amicale strânse” între evrei și valahii din Mezericiul românesc pe timpul războiului. Există dovezi că valahii nu au participat la Holocaust și că mulți evrei au fost implicați în rezistența anti-nazistă. De asemenea, nu există niciun document care să ateste participarea localnicilor valahi din Moravia la crime împotriva evreilor în timpul ocupației germane.
Ultimul capitol al lucrării examinează soarta comunității evreiești din Mezericiul românesc după Holocaust. Rozsypalová subliniază că puțini evrei au supraviețuit războiului, iar cei care s-au întors în oraș s-au confruntat cu dificultăți în recuperarea proprietăților și în reconstrucția vieților lor. În plus, autoarea evidențiază faptul că memoria Holocaustului a fost ștearsă sistematic în perioada comunistă, când au fost promovate alte narațiuni istorice. Cu toate acestea, Rozsypalová observă că, după Revoluția de Catifea din 1989, s-au depus eforturi pentru a reînvia memoria comunității evreiești și pentru a comemora victimele Holocaustului. Construirea unui memorial și eforturile unor istorici locali, precum Ladislav Baletka, au contribuit la păstrarea memoriei victimelor. Lucrarea lui Kristýna Rozsypalová, care analizează motivele socio-economice ale Holocaustului în Mezericiul românesc, oferă astăzi perspective valoroase asupra istoriei, eticii și economiei locale. Prin analiza atentă a interacțiunii dintre dinamica socio-economică locală, implementarea politicilor naziste și răspunsurile individuale, lucrarea oferă informații semnificative și inedite despre complexitatea Holocaustului. Autoarea dezvăluie factorii care au condus la aceste crime, îmbogățind astfel istoriografia și subliniind importanța memoriei, empatiei și vigilenței în promovarea unui viitor mai just și mai echitabil, prin evidențierea semnificației memoriei, educației și reconcilierii. O altă lucrare „Viața în Mezericiul românesc sub ocupație: o privire asupra vieții cotidiene, 1939–1945” reprezintă un studiu semnat de Jaroslav Machýček, axat pe problematica Holocaustului din Moravia în perioada ocupației germane. Studiul a fost prezentat ca lucrare de licență în anul 2014 la Universitatea din Praga. Teza lui Jaroslav Machýček explorează realitățile sociale și economice ale acestui oraș morav în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când zona a devenit o regiune de frontieră a Protectoratului Boemia și Moravia. Războiul a modificat profund structura economică a orașului, iar influența și controlul german asupra afacerilor locale au crescut, adesea prin numirea unor administratori germani. Mobilizarea forței de muncă, mulți rezidenți fiind trimiși să lucreze în Germania, iar comunitatea evreiască s-a confruntat cu persecuții, inclusiv confiscarea proprietăților și deportarea ulterioară în lagărele de concentrare. Cei rămași au fost puși sub restricții drastice de către autorități. Studiul lui Machýček s-a bazat pe o multitudine de surse primare, inclusiv documente de arhivă de la Arhiva Districtuală de Stat din Vsetín și Arhiva Teritorială Moraviană din Opava, precum și pe publicații locale și analize istorice. Acestea arată simpatia valahilor față de comunitatea evreiască, supusă persecuțiilor dure ale autorităților colaboraționiste și germane. Activiștii cehi și valahi au sabotat infrastructura de transport germană, cum ar fi tăierea liniilor de comunicație și sabotarea garniturilor de tren. De asemenea, au participat la formarea de grupări de partizani în zonele montane izolate, precum Munții Beskydy, susținându-le activitatea prin acțiuni de gherilă și sabotaj. Valahii au refuzat cooperarea cu autoritățile germane, ignorând directivele și menținând identitatea culturală cehă și locală. Ei au sprijinit familiile celor arestați, condamnați sau executați de germani, precum și pe cei persecutați, oferindu-le ajutor. Colaborarea cu grupările de partizani formate în zonele montane a reprezentat o paradigmă generală pentru valahi. Ajutorul logistic constă în hrană, îmbrăcăminte și medicamente, fiind oferit partizanilor din partea locuitorilor satelor din regiunile apropiate. Studiul s-a axat pe rezistența anti-germană a vlahilor și salvarea evreilor.
Valahii s-au implicat activ în protejarea refugiaților și evadaților din transporturile feroviare de deportați, precum și în participarea la „Obrana národa” (Apărarea Națiunii), o organizație cehă de rezistență care opera în Moravia valahă. Este crucial de menționat că autoritățile germane au răspuns cu represalii severe, inclusiv execuții publice, arestări în masă și distrugerea satelor suspectate de a sprijini rezistența. Acțiunile de rezistență rămân o mărturie a curajului și determinării locuitorilor din Moravia valahă de a lupta pentru libertatea și independența țării lor. Cercetările viitoare din Moravia valahă ar putea explora experiențele individuale ale victimelor și ale făptuitorilor, precum și extinderea studiului pentru a include analiza comparativă cu alte așezări și regiuni, îmbogățind astfel înțelegerea mecanismelor complexe care conduc la genocid în istorie. Valahii au dovedit empatie față de evreii persecutați de regimul de ocupație german din Moravia, salvând numeroase familii de la trimiterea spre lagărele de exterminare naziste. Istoriografia cehă este încă la început în privința contribuției valahilor din Moravia la salvarea evreilor și a umanității în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Ionuț Țene
Bibliografie selectivă:
Baletka, L. (2004). Židé v dějinách Valašského Meziříčí. Valašské Meziříčí: Městský úřad Valašské Meziříčí.
Kment, Z. (2017). Valašsko v područí hákového kříže. Valašské Meziříčí: Zdeněk Kment.
Rozsypalová, K. (2020). The Socioeconomic Motives behind the Holocaust in Valašské Meziříčí. Bachelor’s Thesis, Tomas Bata University in Zlín.
Bartov, O. (2018). Anatomia unui genocid: Viața și moartea într-un oraș ucrainean. Iași: Editura Polirom.
Browning, C. R. (2004). Ordinary Men: Reserve Police Battalion 101 and the Final Solution in Poland. New York: Harper Perennial.
Rees, L. (2017). The Holocaust: A New History. New York: PublicAffairs.
