Nu este vorba despre procesul devalizării/înstrăinării resurselor naționale, nu este nici procesul pentru sacii negri din plandemie puși pe oameni și economia națională și nici cel despre procentul din PIB dat pe vaxx și „achizițiile” lui Arafat. Este vorba despre primul proces cu adevărat politic de după 1989.
Dar nu este de tipul termopanelor lui Adrian Năstase, angajărilor lui Dragnea, Gala Bute- Elena Udrea sau alte găinării de tip lupte interne între facțiunile sistemul politic de tip mafiot. Este altceva. Sunt două „fapte” deosebit de grave care converg într-o lovitură năprasnică dată lor.
Omul a reușit cumva să treacă pe sub radar la alegerile prezidențiale, tip avion invizibil străpungând buncărul cu votul, câștigând în fapt alegerile. Teoretic el ne-a scutit de o revoluție, reușind democratic nu doar să dărâme, ci și mai grav, să umilească prin alegeri un întreg sistem. Asta nu se iartă. Dacă el ar fi făcut parte din sistem sau dacă ar fi fost un personaj convenabil, l-ar fi lăsat să câștige. Așa cum l-au lăsat pe Emil Constantinescu în 1996. Călin Georgescu însă nu este umil. Fapta de a nu fi Emil se coroborează la modul cel mai agravant cu „vina” unor parafrazări din liderul mișcării naționaliste interbelice.
Daca cita din Mao, Marx sau Lenin nu era nicio problemă. Alegerea lui însă a fost alta si nu a făcut-o cu urlete de tip Șoșoacă, fapt ce ar fi convenit sistemului, ci calm, demn, fără isterii, dar hotărât. A făcut asta privindu-i direct în ochi, conștient și cu eleganță. Nu-l vor ierta. Doar solidaritatea poporului îl va putea salva pe omul care era să ajungă președintele României, pomendindu-l pe omul despre care Emil Cioran spunea că, ,,Cu excepția lui Iisus, niciun mort n-a fost mai prezent printre vii”.
Dr. Mihai Târnoveanu
