În urmă cu câteva zile, la Forumul Economic de la Sankt Petersburg, Putin a rostit o frază care marchează o revenire la retorica maximalistă: „Toată Ucraina ne aparține. Oriunde pășește soldatul rus, acel teritoriu este al nostru.” Între timp, trupele sale au pornit ofensiva către regiunea Sumî, o zonă care fusese lăsată deoparte în timpul anexărilor din 2022.

Din „război-limitat” la obiectivul suprem

După eșecul de a cuceri Kievul, Putin a ales o abordare aparent mai pragmatică — ocuparea și anexarea regiunilor estice și sudice Lugansk, Donețk, Herson și Zaporojie în septembrie 2022. Obiectivele păreau măsurabile și controlabile.

Trei ani mai târziu însă, niciuna dintre aceste „progrese” nu este complet consolidată. Rusia revendică, de luni, controlul total al regiunii Lugansk — o zonă aflată sub dominație rusă de aproape trei ani, dar încă contestată. Dacă se confirmă, va fi primul caz de anexare efectivă a unei regiuni ucrainene de la ocuparea Crimeei în 2014 — un ritm lent pentru o “campanie fulger” așa cum fusese inițial prezentată.

Incursiune limitată în Dnipropetrovsk

În paralel, canale pro-ruse au susținut că au cucerit un sat din regiunea Dnipropetrovsk, aflată pe frontiera cu Donețk. În replică, Statul Major al Ucrainei a venit cu precizări: o mică unitate de recunoaștere rusă a încercat, dar membrii săi au fost uciși de forțele ucrainene. Deși avansul nu are valoare strategică imediată, el ridică un semnal de alarmă: Ucraina, pentru prima oară în acest război, trebuie să-și apere teritoriul plat și întins al Dnipropetrovskului de o posibilă incursiune — un exercițiu inaccesibil anterior adversarului rus.

Mobilizare masivă pe flancul nord-est

Trupele ruse își concentrează acum zeci de mii de soldați și echipamente în regiunile Sumî și Harkov — zone care fuseseră absolut stabile până la începutul agresiunii din 2022. Putin reia, astfel, obiectivul unei umbre strategice în nord-estul ucrainean, într-o resetare a priorităților militare.