În ultima vreme se înfiripă pe scena politică internă şi est-europeană o idee subversivă pentru înfăptuirea României Mari în graniţele ei fireşti: integrarea Republicii Moldova în UE, ca al doilea stat românesc în cadrul blocului comunitar. Adică să nu existe o Românie Mare şi puternică economic, politic şi cultural pe scena europeană, ci două state mai mici, fără relevanţă geopolitică şi doar ca pieţe de desfacere pentru produsele occidentale. Ce ar fi însemnat şi ce ar fi zis nemţii în anul 1991 ca RFG să se unească cu RDG în cadrul Comunităţii Economice Europene, nu într-un singur stat puternic şi jucător geopolitic european. Cine ar fi susţinut această idee cu două state germane în cadrul unei confederaţii europene ar fi fost criticat de politicienii de la Bonn şi Berlin şi linşat pe stradă de nemţii de rând. La noi, în schimb în urma unei propagande perfide a Berlinului şi Occidentului, în general, situaţia a ajuns pe invers: nu este nevoie de o unire a României cu Republica Moldova, ci de integrarea celui de-al doilea stat românesc în cadrul UE. Formula prinde bine şi pentru Germania, care nu doreşte o Românie Mare şi puternică, cum nu a dorit nici o Serbie Mare în Europa, ci două state mici uşor de controlat politic şi economic. Am rămas surprins cum şi site-uri naţionaliste sau analişti politici apropiaţi ideii de unitate naţională au căzut naiv în capcana ideii integrării Republicii Moldova ca al doilea stat românesc în UE şi nu pentru integrarea europeană a Chişinăului, mult mai simplă, naţională şi corectă, prin unirea cu România. Această idee a celor două state româneşti în UE, nu unite, ci separate, e în interesul Germaniei şi a Federaţiei Ruse, precum şi a nomenclaturii de la Chişinău, care nu doreşte să-şi piardă privilegiile de lideri ai unui stat de sine stătător: legate de preşedinţie, guvern, ambasade şi alte posturi de conducere bine plătite, care ar dispărea prin unirea cu România. Interesant că în prezent Federaţia Rusă susţine unirea Moldovei cu România ca un contra-proiect naţional la interesle Bruxellului în această parte a Europei.

Chiar şi preşedintele ales Klaus Iohannis a căzut în capcana acestei idei a existenţei celor două state româneşti în UE la 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Aşa cum am mai scris, Klaus Iohannis a fost la Chişinău ca trimisul cancelarului Angelei Merkel, nu a românilor pentru că a susţinut în declaraţiile sale interesele geopolitice ale Germaniei: existenţa a două state româneşti mici în cadrul UE, nu unirea Republicii Moldova cu România într-un stat mare şi puternic. “România, pot să vă asigur, va sprijini ca și până acum aderarea prin susținerea permanentă a intereselor Republicii Moldova în fața UE. Aderarea Republicii Moldova este un proiect național al României și vă mărturisesc că îmi doresc mult să se întâmple în perioada mandatului meu de președinte al României”. Consider că vor veni vremuri potrivnice unirii Republicii Moldova cu România, pe viitor, deoarece clasa politică de la noi şi societatea civilă marşează pe ideea germană şi europeană pentru existenţa a două state româneşti separate, membre în blocul comunitar, nu pe înfăptuirea unei Românii Unite cu Republica Moldova. Eu ca patriot român vreau unirea Republicii Moldova cu România, nu integrarea ca al doilea stat românesc în UE.

Ionuţ Ţene