Lupa Capitolina

Unul dintre ziarele la care îmi face plăcere să colaborez este cel de față, “Napocanews”, fiindcă este un ziar pe sufletul meu, adică de atitudine, cum este și conducătorul lui, Ionuț Țene, pe care l-aș caracteriza prin franchețe, românism, un minunat patriotism local, mereu atent la ce se întâmplă în țară și în lume, precaut cu măsură, așa cum cu măsură îi este și umorul. Nu-l cunosc personal. Ne cunoaștem de la distanță, dar colaborarea s-a legat firesc, de la sine, fiindcă vorbim aceeași limbă. Iar ținuta articolelor mă face să cred că este cel mai bun ziar de opoziție din România. Și cum Eminescu spunea că “adevărul se află întotdeauna în opoziție”, îmi place să cred că, prin acest ziar, adevărul se află acasă, adică la Cluj Napoca. Dovadă că la multe articole primesc comentarii de la cititori. Care sunt serioase, profesioniste, nu vin de la marea masă de “forumiști”, acei veleitari care le știu pe toate, îți dau lecții, n-au capacitatea de a dialoga, confundă scrisul, presa, cu o bătaie la ușa cortului.

Sigur, nu intervin în opiniile cititorilor, le las posibilitatea să-și lămurească ei, între ei, o problemă sau alta. La ultimul articol însă, numit Fenomenul “Asia Week”, dedicat artei asiatice, un cititor nu este de acord cu faptul că, la un moment dat, eu pomenesc de Lupa Capitolina, identificând-o cu lupoaica dacică. Bănuiesc că cititorul este prizonierul informației comune, predate la școală, că Lupa Capitolina se referă la Lupoaica romană cu cei doi copii, Romulus și Remus, sugând. Cercetările moderne arată însă izvorul dacic al sursei capitoline. Este o problemă fundamentală, care privește însăși originea poporului român. De această temă s-a ocupat cu osârdie, ani de zile, un cercetător român, pe nume George Liviu Teleoacă, un asiduu scormonitor al originilor, căruia i-am cerut părerea, fiindcă este o problemă de esență și de interes general. Și am primit acest răspuns, rezumând pe scurt un întreg studiu al său. Dar cititorii interesați au în el toate datele, toate trimiterile necesare la surse. Nu este o simplă speculațăie, ci o cercetare bine documentată, așa cum o cere azi studiul istoriei. Iată acest text:

Stimate domnule Grid Modorcea

Toată admirația pentru implicarea în Asia Week.

Am făcut și un răspuns D-lui Sorin Drăgan. Pentru a fi inteligibil, nu poate fi scurtat mai mult.

▬ Stimate domnule Sorin Drăgan, performanțele IT au permis progrese și în acest domeniu. Fiindcă vă preocupă, vă rog să continuați documentarea până veți ajunge singur la adevăr, fiindcă există multe imagini concludente. Astfel Prof. Univ. Mary Sullivan pune în evidență ornamentația specială de pe gâtul Lupei (http://www.bluffton.edu/homepages/facstaff/sullivanm/italy/rome/capitolinemuseumone/shewolf.html) Capitoline reprezentând pene. Penele se văd și mai clar pe șira spinării și linia omoplaților. Alături de alți autori consideră că statuia etruscă din sec.V BC nu a avut de a face cu legenda, care va apare mai târziu.
▬ Prof.Univ Jaclyn Neel (https://www.khanacademy.org/humanities/ancient-art-civilizations/roman/roman-republic/a/capitoline-she-wolf) remarcă ornamentația, dar și gâtul prea lung al Lupei Capitoline pentru a se întreba apoi asupra semnificației originare a statuii. Răspunsul se formulează în legătură cu studiul regretatei Adrienne Rich, care a arătat că hrănirea cu autoritate divină și înțelepciune a regilor la sânul unei zeițe este o metaforă foarte veche și universală (http://www.darkfiber.com/pz/chapter2.html). Așa de exemplu, Tutmes III se hrănește la țâța zeiței Isis, iar Hercule la sânul zeiței Hera pe oglinda etruscă etc. În cazul Lupei Capitoline se mai constată poziția sa majestoasă, atipică pentru alăptare, dar care este aceeași cu arcuirea tandră a lui Nut, zeița egipteană a cerului.
▬ Ca dovadă că semnificația originară a statuii s-a pierdut în timp, Rubens va picta Lupa Capitolină conform legendei (https://en.wikipedia.org/wiki/Romulus_and_Remus_(Rubens)) în acea poziție culcată specifică alăptării sugarilor în loc să păstreze poziția majestoasă de arc al cerului, de la care Romulus și Remus au primit hrana metafizică a înțelepciunii regilor.

▬ Ca lup cu pene, Lupoaica de pe Capitoliu se cere a fi integrată în simbolistica mult mai extinsă a Dragonului cu cap de lup sub semnul căruia s-a făcut istoria din Persia până în Anglia după cum a constatat Whitney Smith în tratatul despre drapelele lumii. A se vedea și Tapiseria de Bayeux. Definitoriu este faptul că primele figurine cu cap de lup apar la Dunărea de Jos (Vinča). Alte detalii la: https://isiopolis.com/2013/01/26/milk-the-magic-of-isis/ sau la http://digilander.libero.it/Righel40/VEP/NEO/GR/gr.htm

George Liviu Teleoacă

Sper că distinsul cititor al ziarului “Napocanews” are acum de lucru. Dar noi îi mulțumim pentru interesul acordat, deși articolul nostru se referea la arta asiatică. Însă universalitatea simbolului dacic cred că este acum suficient dovedită.

Grid Modorcea
Corespondență de la New York

Nota red: Mulțumim Grid Modorcea pentru cuvintele frumoase și din inimă trimise în zilele acestea când adevărul și libertatea de expresie sunt cenzurate în orașul lui Lucian Blaga.