Sute de clujeni au protestat în fața Catedralei Ortodoxe Mitropolitană pentru reîntregirea familiilor destrămate în străinătate

Sute de clujeni au protestat astăzi împotriva autorităților abuzive din străinătate care efectiv răpesc copiii din sânul familiilor de români care își câștigă pâinea acolo. Aceștia s-au rugat chiar și în genunchi lui Dumnezeu pentru reîntregirea familiilor.

Printre ei s-a aflat și Mihaela Nan, a cărei copii i-au fost luați de autoritățile din Norvegia, dar care a luptat și în final și-a recâștigat în instanță copiii.

”În urmă cu 1 an de zile mi-au fsot luați cei doi copii de protecția copilului din Norvegia, doar pentru faptul că colega de clasă a lor a spus unui adult. Fără niciun fel de investigație din partea poliției sau a protecției copilului, mi-au luat copiii în termen de 15 zile, la apelul școlii. Nu ne-au sunat niciodată, nu au venit niciodată la noi acasă, nu au luat contact cu noi. Apoi au considerat că copiii sunt în pericol lângă părinți. I-au luat timp de 1 an de zile. Am luptat, dar e greu să spun prin ce am trecut pentru că îmi aduc aminte tot timpul. Inclusiv copiii atunci când se rugau de noi, ca părinți, să-i luăm acasă și nu aveam nicio șansă. Eram un gunoi în fața poliției, a protecției copilului, a procurorilor. Datorită lui Dumnezeu și a voastră, am primit putere să mergem mai departe. Să nu renunțăm. Faptul că astăzi sunteți aici lângă ceilalți părinți e un lucru extreordinar. Poate că statul român nu ne ajută cu nimic, eu nu am fost ajutată, poate nici în celelalte cazuri nu sunt ajutați, dar voi puteți face mult mai mult, să dați șansă copiilor să trăiască lângă părinți și lângă familie. Copiii le aparțin părinților, nu statului, nu protecției copilului sau în altă parte”, a declarat Mihaela Nan.

Protestul a avut în centrul atenției cazul Cameliei Smicală, doctor din Piatra Neamț, a cărei copii i-au fost luați de autoritățile din Finlanda. Atunci, ea a fost agresată de cei care i-au ridicat copiii și i-au rupt coastele. Copiii i-au fost ridicați după ce statul finlandez a avut o suspiciune că femeia, care divorțase de un soț abuziv și era plasată într-un centru de protecție, ar fi dorit să vină cu copiii înapoi acasă, în România.

Coaliției pentru reîntregirea familiei din România i s-au adresat între timp și părinți din alte țări, ai căror copii le-au fost confiscați abuziv și trimiși în centre de plasament sau spre adopție unor familii de homosexuali.

”Nu putem să vedem părinți cum plâng și să nu facem nimic. Iubirea funcționează când e întrupată în faptă. Tu poți să iubești pe cineva, dar să nu faci nimic. Cred că e timpul și era timpul să facem ceva, mult mai mult decât am făcut. Am văzut un film sfâșietor, cu câțiva ani în urmă, un film american, despre un caz real petrecut în vremea celui de-al doilea Război Mondial. O mamă evreică cu doi copilași, băiat și fetiță, au sosit într-un lagăr de concentrare și un ofițer nazist, cu mare cruzime, s-a uitat la ea și cu o plăcere diabolică i-a spus: ”Unul trăiește, unul moare, alege!”. Am văzut ce niciodată nu mi-am putut imagina, că o mamă trebuie să aleagă între copiii ei. În realitate și în film, pentru că și mama e om și poate are subiectivitatea ei, a ales băiețelul, fiind mai mic. Inițial a spus că mai bine moare și ea cu ei. Dar ofițerul i-a spus că va trăi, dar un singur copil poate trăi cu ea. Ea a spus: ”mai bine murim toți!” Ofițerul nazist a spus cu cruzimea celor de la Barnevernet: ”Nu, o să moară doar ei, amândoi”. Și atunci o inimă s-a rupt în două și toată viața această mamă și vă reamintesc că a fost caz real, n-a mai putut să aibă liniște și somn și mereu nu s-a putut ierta pentru ce i s-a întâmplat deși nu avea nicio vină. N-am putut să cred că astfel de vremuri ideologice de maximă cruzime pot reveni într-o societate democratică, civilizată, unde occidentul își arogă supremația civilizației și a drepturilor omului. Dar am venit aici în primul rând să vă spun că la ușa istoriei bate un demon, un demon mare, o nouă ideologie socio-politică, neo-sexo-marxism. Acești oameni sunt în esență marxiști și reînvie vechiul bolșevism. Iubiți frați creștini, există o Școală de la Frakfurt, întemeiată în anii 50 de György Lukács, care amestecă filosofia cu marxismul. Este ideologia cancelariilor străine din Vest. Ea promovează un egalitarism nivelator, uniformizator, nu vrea decât oameni productivi, fără chip, fără nume, fără drepturi în final. Se anulează libertatea conștiinței, credința religioasă, apartenența culturală, etnică, toate se nivelează de dragul acestui neo-marxism care aduce în plus ceea ce mai demult era considerat deviaționism. György Lukács era un bolșevic. În 1919 era cu guvernul bolșevic a lui Bella Khun, la Budapesta și au fost eliminați acești bolșevici, el însuși a fost eliminat fiind considerat deviaționist pentru că introducea aspecte sexuale, ale libertinajului sexual. Ceea ce a fost considerat deviaționism în marxism-leninism, revine astăzi sub forma acestui neo-sexo-marxism. Copiii azi-mâine o să fie crescuți la comun, nu mai există sentimente materne și paterne pentru că se dorește distrugerea familiei, celula societății, cum spune Sf Ioan Gură de Aur, mica biserică. Omul este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu din două perspective: este trinitar, pentru că are rațiune, sentiment și voie liberă, dar și în ceea ce privește trăirea socială, în comunitate unde este tot trinitar. Dumitru Stăniloaie spune că familia este mica treime. Noi știm că avem în Cer Sfânta treime, iar Dumnezeu este iubire pentru că se dăruiește total atât ca Tată, cât și ca Fiu și Duh Sfânt, fiind totodată o singură ființă. Știm astfel că noi în familie suntem chemați să-l imităm pe Dumnezeu, ca tata, mama și copiii”, a declarat reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române.

Participanții au putut să asculte și înregistrarea unei discuții emoționante dintre o mamă și copilul ei răpit de autoritățile străine. Băiatul înlăcrimat îi spunea mamei românce că nu mai poate să doarmă și că nu poate mânca fără să fie din nou aproape de ea, și că se teme că va muri până să fie din nou aproape de familia lui.

Pentru cine protestează românii: pentru Hermina Gheorghe, care de 3 ani încoace are dreptul să-și vadă copiii din 2 în 2 săptămâni, câte 2 ore; Roberto Cruz și Andreea Avramescu – au 2 băieței în Norvegia; Andreea Bărădean – trăiește în Anglia, de 9 ani i s-au luat cei trei copii; Irina Bucur – a reușit să scape din Italia și să ajungă în România cu o fetiță de 6 ani; Elena Căpitățină – a trăit în Italia, a revenit în țară cu 2 băieți, dar este încă în proces; Andi Davidescu – trăiește în Norvegia, are o fiică; Dina Stelică – tot în Norvegia are un băiețel; Mara – a venit acasă din Portugalia cu 2 copii; Eliza Colța – trăiește în Norvegia, are o fată; Dumitru și Lenuța Munteanu – sunt în România, au 9 copii; Mirabela Peter – în Ungaria au un băiețel, trăiesc în Germania; Claudia Racolța și Florin Barbu – în Anglia au 2 copii în Anglia, dați în adopție la o familie de homosexuali; Zamfira Stanciu – a trăit în Italia, a revenit în România, are o fetiță; Anamaria Stancu – a revenit în țară din Portugalia, are un băiat.

NapocaNews