Clujul dă tonul sărbătorii Centenarului Marii Uniri din 1918, la început de an

Sala de sticlă a Primăriei Cluj-Napoca a găzduit astăzi o discuție impresionantă între personalității ale lumii culturale clujene, în jurul lansării cărții ”Astra și Marea Unire”, cu sprijinul municipalității, cu ocazia celebrării Centenarului Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1918.

Primul care a vorbit a fost președintele filialei Cluj a Academiei Române, dl. Emil Burzo, care a adus prin discursul său un omagiu bisericii și satului transilvan, care au făcut sacrificii imense pentru propășirea românilor, încununată în acel cadru de Marea Unire, act direct al liberei voințe a poporului român.

Academicianul a oferit exemplul situației școlare, care s-a dezvoltat mult de la doar 18%  elevi care studiau în limba română. Discrepanțele în școlarizare față de alte naționalități și confesiuni s-au păstrat până la 1851, cu toată îmbunătățirea școlarizării românești. Bisericile ortodoxă și greco-catolică s-au implicat activ în dezvoltarea învățământului în limba română.

Emil Burzo a subliniat jertfa personală a locuitorilor de la sate pentru îmbunătățirea situației școlare în dreptul românilor. Săteni și intelectuali deopotrivă, donau anual sume de bani sau case pentru amenajarea de școli noi.

A fost nevoie pentru aceasta și de un sacrificiu din partea învățătorilor, care nu erau plătiți întotdeauna în bani, uneori li se ofereau și lemn de foc sau chiar grăunțe pentru făină. ”Salarizarea” învățătorilor varia mult, în funcție de posibilitățile localităților. Astfel s-a ajuns ca până în 1867 să se reducă decalajul în școlarizare a românilor față de alte națiuni, iar Marea Unire a arătat un popor educat.

Istoricul Ionuț Țene a pus accent pe datele statistice care indicau o singură școală ridicată la 1800 de români.

Profesorul universitar Mircea Popa, coordonatorul volumului lansat astăzi, a menționat că tot efortul colaboratorilor săi a fost îndreptat spre ce s-a produs din partea intelectualității de seamă în reviste conduse de Astra, articole cuprinse în 4 mari secțiuni ale cărții, nu doar pe schițarea portretelor intelectualilor Astrei, care deja beneficiază de monografii reușite.

”Noi ne-am obișnuit astăzi și trăim o clipă mai deosebită în care începem să alungăm istoria din școală, facem istoria după ureche, iar asemenea lucruri trebuie combătute, Istoria se face cu documente, cu participanți la acele evenimente. Astra a adunat toate proiectele nobile ale acestui popor, îndeosebi legate de cultură, fără să fie neglijate raporturile privind dezvoltarea țăranilor, a meseriașilor, a orașelor. Ne-am axat pe ideea de continuitate, de vechime a noastră într-un teritoriu pe care nimeni nu ni-l poate contesta. Ultima secțiune a cărții e dedicată Clujului, care a fost un centru de maghiarism puternic, chiar rectorul universității la un moment dat a cerut interzicerea limbii române în universitate”, a adăugat Mircea Popa.

Colonelul (r) și istoricul Vasile Tutula a avut un discurs fabulos despre rolul Armatei române în apărarea Marii Uniri, care nu ar fi rezistat fără scutul de baionete al ostașului român.

Acesta a abordat, pe rând, situația Basarabiei, a Bucovinei și a Transilvaniei, a căror decizie democratică de unire a fost supusă unor mari presiuni. În toate provinciile istorice s-a făcut apel la sprijinul Armatei deoarece se constituiseră deja fronturi armate care să zdruncine actul Unirii.

În Basarabia, de exemplu, ostașii români au stat cu pușca la picior încă doi ani de la proclamarea Marii Uniri deoarece era nevoie de protecție împotriva militarilor ruși, mulți dintre ei capturați pe teritoriul românesc chiar după demobilizare.

Bucovina de asemenea a fost sub asediu, însă peste 13000 de ofițeri români au făcut ordine și a alungat bandele armate de ucrainieni revoltați.

În Transilvania situația a fost mai complicată, și aici existând delegații care s-au dus la guvernul român de la Iași să ceară protecția Armatei române. Laurențiu Oanea a fost primul care a luat legătura cu guvernul de la Iași, cu gen. Prezan, cu Regele Ferdinand, gen. Moșoiu și Averescu.

Armata Română a fost nevoită să intervină în Transilvania deoarece un colonel slovac ungurizat a mobiliziat devizia de secui, 13.000 de oameni, pe zona Mureșului. Când a aflat că vine Armata română și trece Carpații, și-a retras divizia de secui pe linia Clujului. ”El a vrut să atace și adunarea Marii Uniri de la Alba Iulia, dar planurile i-au fost deconspirate de gărzile naționale, organizate din foști ostași români ai armatei austriece”, a precizat Vasile Tutula.

Problema principală a fost faptul că s-a creat un vid de putere. Majoritatea zdrobitoare, peste 90% din primari și notari, au fugit din posturi.

De apreciat în opinia militarului de carieră a fost că toți cei 50.000 de ostași români chemați sub arme au răspuns afirmativ, 13.000 dintre ei căzând la datorie în luptele împotriva Ungariei bolșevice.

Probleme au fost și în Banat, din cauză că sârbii nu doreau să cedeze și nu doreau să-și retragă armata.

Istoricul Vasile Tutula a enumerat și sprijinul formidabil acordat de români, Ungariei, după eliberarea Budapestei, sute de vagoane de alimente la dispoziție pentru a ajunge în marile orașe ale țării, unde situația materială era grea, era multă sărăcie.

Cercetătorul Vasile Lechințan a apreciat faptul că marea generație de la 1918 a știut să fructifice acest eveniment istoric, care nu stă în contextul de atunci, ci în marile personalități de o integritate și profesionalism desăvârșite, de o statută morală impresionantă. El a evocat două aspecte ale lui Iuliu Maniu: când soldații români erau chemați pentru apărarea Marii Uniri, Maniu a mers la ministerul de război austriac, când soldații asustrieci jefuiau Viena și incendiau peste tot, zicând că va face ordine în Viena. A cerut un spațiu în sediul Ministerului de război, în centrul Vienei, de a rămas trăznit liderul armatei austriece; în al doilea rând, când unii români cereau condiții la Alba Iulia, cum ar fi România să fie republică, nu monarhie, Maniu a spus: ”Unire fără condiții” și nimeni n-a mai zis nimic.

Lechințat a precizat cu tristețe că Ungaria poartă și astăzi resentimente față de momentul Unirii din 1918, chiar astăzi fiind celebrată la Budapeste Divizia secuiască, printr-o expoziție care nu arată și acele cumplite crime făcute de la Ciucea și până la actuala graniță a teritoriului românesc.

La eveniment au luat parte și prof. univ. dr. Ilie Rad și Victor Bercea, președintele Asociației Cultural-patriotică ”Avram Iancu”.

NapocaNews