Minority SafePack, un eşec prin raportare la decizia Comisiei Europene de a nu legifera în domeniul supus

Parcursul Minority SafePack, început în urmă cu 10 ani, s-a finalizat cu un eşec, prin raportare la decizia Comisiei Europene de a nu legifera în domeniul supus atenţiei de promotorii iniţiativei.

Înainte de a puncta ultimele elemente procedurale din jurul demersului, se impune a fi menţionat faptul că ofensiva în acest domeniu nu s-a încheiat, unul de importanţă pentru actuala şi, prin forţa resentimentelor istorice alimentate mai ales de la venirea la conducere a lui Viktor Orban, viitoarea administraţie ungară. Cea de a doua iniţiativă, Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor şi menţinerea culturilor regionale, despre care LARICS a scris pe larg, a reuşit să întrunească numărul minim de semnături în 10 state (cele mai multe provenind, precum în cazul Minority SafePack, din Ungaria, România şi Slovacia), ceea ce înseamnă că pragul stabilit de regulamentul 788/2019 a fost nu doar atins ci şi depăşit. După data de 7 mai şi această iniţiativă va fi supusă procedurilor specifice.   

Aşadar, pe 17 decembrie 2020, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie referitoare la Minority SafePack, urmare a 524 de voturi favorabile, 67 împotrivă şi 103 abţineri. Cele mai multe voturi în cadrul ultimelor două categorii provin de la grupurile ECR (European Conservatives and Reformists) şi ID (Identity and Democracy) sub umbrela cărora sălăşluiesc partide naţionaliste, de extremă dreaptă ori stângă cum ar fi Sweden Democrats, New Flemish Alliance, Vlaams Belang, Bulgarian National Movement, VOX, La France Insoumise, Rassemblement National şi FPÖ.   

Două posibile explicaţii pentru modul în care arată tabloul final al votului pot fi găsite. Prima în textul rezoluţiei şi cea de-a doua în practica pasării responsabilităţii între instituţiile europene pentru deciziile incomode, mai ales cele ce poartă o aparenţă democratică. Practicile de acest tip nu sunt de dată recentă, ele putând fi întâlnite, sub alte forme, şi pe alte dosare, cum ar fi cel al conflictelor din spaţiul ex-sovietic în care a fost aplicată strategia „frânării în carusel” în demersurile UE pentru a evita iritarea Federaţiei Ruse, strategie ce presupune întârzierea sau blocarea, pe rând, de către state a acţiunilor Uniunii într-o anumită cauză, statele cu interese similare celui care şi-a manifestat dezacordul ascunzându-se în spatele opiniei acestuia.

De altfel, din prezentarea unui interviu acordat de mai mulţi europarlamentari români ziarului Adevărul, se evidenţiază elemente care întăresc ideea conform căreia a avut loc o pasare a responsabilităţii:

• Ramona Strugariu (USR-PLUS /Renew Europe) „a precizat din start că decizia finală e la latitudinea Comisiei Europene. Este un text foarte bun. Reflectă realiatea şi a fost agreat de mai multe grupuri.”
• Daniel Buda (PNL/EPP) „dacă dădeam un vot negativ ar fi însemnat să nesocotesc semnăturile a peste un milion de oameni. E o formă de respect. Mai mult, este şi decizia Tribunalului UE. Până la urmă nu Parlamentul, ci Comisia Europeană decide dacă merge mai departe. Ea decide dacă e nevoie de extinderea pachetului de drepturi. Şi fără votul meu şi al colegilor mei din PNL, iniţiativa ar fi trecut lejer”  

Abordând prima posibilă explicaţie, urmare a confruntării textului rezoluţiei cu textul în care au fost detaliate intenţiile iniţiatorior, se remarcă caracterul echilibrat. Preocupările statelor de respectare a principiilor existente în tratatele UE au fost luate în considerare. Fără a avea pretenţia de a crede că a fost decisivă, dar dovedindu-se utilă exemplificării, redăm poziţia exprimată de România prin intermediul MAE „Ministerul Afacerilor Externe reiterează poziţia sa constantă de apreciere faţă de rolul iniţiativei cetăţeneşti europene ca instrument de consolidare a democraţiei Uniunii Europene şi susţine folosirea iniţiativei cetăţeneşti europene de către cetăţenii UE. MAE nu poate fi de acord, însă, ca acest instrument să fie folosit pentru a extinde competenţele conferite UE în baza tratatelor fundamentale,” care îşi găseşte transpunere în construcţii din rezoluţie precum „întrucât iniţiativa cetăţenească europeană este primul instrument de democraţie participativă transnaţională din lume, permiţând cetăţenilor să colaboreze direct cu instituţiile UE” şi „recunoaşte că protecţia minorităţilor naţionale şi lingvistice este în primul rând responsabilitatea autorităţilor statelor membre.”

Rezoluţia a fost salutată şi de Raportorul special al ONU pentru problemele minorităţilor.