Lucian Blaga, Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2023, 407 p.
Răducu Rușeț
Lucrarea ,,Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea”, autor Lucian Blaga, a apărut la Editura Școala Arde¬leană, în vara acestui an (2023). Volumul face parte din categoria Cărți-Eveniment publi¬cate de editura menționată mai sus, alături de alte cărți monumentale dedicate unor perso¬na¬lități sau evenimente istorice importante (Avram Iancu, Alexandru Vaida-Voevod, ,,Făurind Uni¬rea cea Mare”, VIII Vol., ,,Trianon-Trianon”, cărțile Domnului Profesor Vasile Pușcaș, etc.).
Ediția de față, îngrijită de Dorli Blaga, fiica poetului și filosofului român Lucian Blaga, s-a bucurat de un Cuvânt-înainte semnat de Dl. Prof. Univ. Dr. Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române (pp. 5-14) și o Prefață de Eugen Nistor (pp. 15-63).
Menționăm că la baza acestei ediții a stat manuscrisul redactat de filosoful Lucian Blaga în anul 1949 și apărut ulterior postum, în anul 1966, sub coordonarea lui George Ivașcu, după ce a trecut ,,obsedantul deceniu” și ,,amnistia” din 1964 a regimului comunist, iar lucrurile au început, cel puțin teoretic, să fie mai relaxate, Lucian Blaga fără a scăpa, totuși, de atenția autorităților comuniste până la sfârșitul vieții, survenit în anul 1961, an în care a murit și Mihail Sadoveanu, un alt titan al culturii românești.
Cartea, apărută în condiții grafice și editoriale de excepție, la Editura Școala Ardeleană, ne aduce în față un Lucian Blaga cât mai real, Lucian Blaga – Omul, Lucian Blaga – Filosoful și Profesorul Universitar, Lucian Blaga – Omul de cultură cu o gândire filosofico-europeană, părintele spiritului mioritic și al transhumanței, al orizontului românesc deal-vale și al evidențierii rolului vieții patriarhale din vatra lumii rurale prin sintagma ,,Veșnicia s-a născut la sat”.
Dacă azi îl apreciem foarte mult pe filosoful Lucian Blaga, din lectura cărții reiese că în epocă ,,Cel mut ca o lebădă” nu a scăpat de tracasările regimului comunist, la fel cum a fost și în cazul filologului clujean, cu origini hunedorene, Ioan Desideriu Sîrbu, I. D. Sîrbu, cum îi plăcea să semneze viitorul student al lui Lucian Blaga, de la Universitatea Daciei Superioare. I. D. Sîrbu se năștea când apăreau ,,Poemele luminii” (1919) a lui Blaga.
În continuare ne îndreptăm puțin atenția asupra personalității lui Lucian Blaga (1895-1961). Viitorul filosof și om de cultură a absolvit Liceul Andrei Șaguna din Brașov (1906-1914), iar doctoratul în filosofie l-a obținut la Viena, fiind ulterior publicat în anul 1921.
Nu întâmplător Domnul Academician Ioan Aurel Pop a realizat Cuvântul-înainte al cărții de față, și Domnia Sa a fost absolvent al celebrului Liceu Andrei Șaguna din Brașov. Domnul Profesor Ioan Aurel Pop, în partea introductivă a cărții, prin descrieri și amintiri ale profesorilor de odinioară, de la liceul amintit, aduce în fața cititorilor personalitatea covârșitoare a lui Lucian Blaga și a importanței iluminismului transilvănean.
Din prefața cărții aflăm că eseistul, poetul și filosoful Lucian Blaga nu a trecut neobservat de atenta monitorizare și ,,tele-ecranul” regimului comunist românesc. Lucian Blaga a fost Profesor de filosofie la viitoarea Universitate Babeș-Bolyai (1959), dar treptat, treptat, prin presiunile regimului comunist, a trecut la Institutul de Istorie și Filosofie al Academiei Române, Cluj, apoi a ocupat postul de bibliotecar la Biblioteca Academiei Române din același oraș.
Mihai Ralea și Athanasie Joja au comandat ,,epurarea lui Blaga” (p. 40) și a fost transferat, din 1949, la Institutul de Istorie și Filosofie al Academiei R.P.R, Cluj. După trecerea lui Blaga la Secția Filosofie a institutului mai sus amintit, acesta era nevoit să trimită periodic rapoarte de activitate la București, în calitatea sa de ,,profesor de institut”.
Un astfel de Raport de activitate de cercetare, din 5 noiembrie 1949, trimis lui Mihai Ralea, conținea detalierea subiectelor de cercetare științifică ale marelui filosof. Temele de cercetare ale lui Blaga în 1949 erau: 1) ,,Dezvoltarea gândirii românești în Ardeal în sec. XVI și XVII. Platformele ideologice ale răscoalelor țărănești. Influența Renașterii și a Reformei”; 2) ,,Gândirea românească în Ardeal în secolul al XVIII-lea” ș.a. (p. 42).
Din aprofundarea acestei cărți este evidentă preocuparea universitarului clujean pentru iluminismul și iosefinismul transilvănean.
Prin lectura acestei cărți, cei interesați pot afla cum a fost posibilă expansiunea habsburgilor în Transilvania, după emiterea Diplomei Leopolodine (1691) și Pacea de la Karlowitz (Carloviț, 1699), toate aceste metamorfoze privite în ansamblul declinului Imperiului Otoman și a Bătăliei de la Lepanto (1571), formarea Bisericii Greco-Catolice (Unite cu Roma) în Transilvania (1701), răscoalele creștine din secolul al XVIII-lea (Sofronie din Ciora, 1759; Visarion Sarai, 1761; Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, 1784), diseminarea Aufklarung-ului în spiritul iosefinismului și a filodinasticismului în Transilvania, a luminării maselor, continuată de o întreagă pleiadă de intelectuali, cărturari și scriitori, de la întemeierea ,,Școlilor Blajului” (1754), cu ,,Mișcarea Supplexului (au fost mai multe variante: Suplex Libellus, Kurzer Abriss și Winderlengrund, două documente în germană, apoi următoarele Supplexuri, bine cunoscute (1791 și 1792), înaintate împăratului vienez Leopold al II-lea.
,,Spiritul Vienei” (William M. Johnston) era în ADN-ul reprezentanților Școlii Ardelene (Samuel Micu Clein/Klein, Gheorghe Șincai, Petru Maior), alături de o întreagă pleiadă de intelectuali, literați și gazetari români: Ion Budai Deleanu, cu a sa ,,Țiganiadă”, Damaschin Bojincă, Timotei Cipariu, George Barițiu, Simion Bărnuțiu, ș.a., influența iluminismului și a pedagogiei cultural-gazetărești, livrești, în Ardeal și Banat, tratate în numeroase lucrări de către regretatul Profesor Nicolae Bocșan (1947-2016).
De la Academicianul David Prodan, Pompiliu Teodor, Alexandru Piru, Adrian Marino, Dinu Pilat și până la Lucian Blaga și Mircea Popa, cu ale sale studii și cărți pe tema iluminismului și pașoptismului transilvănean, toți istoricii și filologii de anvergură academică și-au îndreptat atenția asupra și studierea mișcării culturale și filologico-istorice a Școlii Ardelene, rolul acesteia și a corifeilor săi pentru aprofundarea valențelor culturale și filosofice ale latinismului și a pedagogiei naționale românești.
Este o carte în care se armonizează în spirit eclectic, ideatic, de gândire istorico-filosofică, istoria bisericii din Transilvania, întreaga mișcare iluministă, pornită pe filiera vieneză a Aufklarung-ului, răscoalele românești din secolul al XVIII-lea, din Transilvania, absolutismul luminat, cât și întreaga propagare a iluminismului transilvănean prin reprezentanții Școlii Ardelene din ,,secolul luminilor”, în viziunea kantiană.
O lucrare deosebită, monumentală prin spiritul gândirii filosofiei blagiene, prin studierea istoriei Transilvaniei și conectarea acestei provincii istorice la Europa luminilor, la gândirea europeană în sens occidental.
Întreaga fibră de simțire românească a fost transpusă și asumată de acest gânditor, filosof, eseist, poet și profesor universitar, Lucian Blaga, a cărui statuie străjuiește și astăzi în Cimitirul din Lancrăm.
Încheiem periplul nostru în filosofia gândirii blagiene printr-o poezie dedicată acestui mare spirit și Clujului:
Dor de Cluj,
de Adrian Păunescu
Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,
Eu, fiu de ţărani din fierbintele sud,
Şi Clujul e, tot, hohotire de clopote,
Şi paşii lui Blaga pe străzi se aud.
Ca Iancu aş vrea pe suişul Feleacului
Să cad furtunos peste Cluj ca un cal,
Dar astăzi e linişte dulce în inima
Prea mult pătimitului nostru Ardeal.
Acelaşi e Clujul, aceiaşi sunt oamenii,
Mereu născători şi mereu muritori,
Dar şi de-aş avea tot o singură naştere
Aici aş muri de o mie de ori.
Mereu către dealul ciudat al Feleacului
Atras mi-a fost neamul bătrân de oltean,
Aici învăţară ai mei, toate rudele,
Dumitru şi Ana şi Tina şi Ioan.
Când noaptea se lasă tresar amintirile
Şi trec literaţi spre un magic castel,
Ce seamănă Clujul în noapte cu creierul,
Un creier cu gânduri aprinse în el.
Şi ce n-a fost voie, şi clipele libere,
Şi ce-i mulţumire, şi ce e reproş
Se-adună nostalgic la cumpăna nopţilor
Când Blaga îşi murmură paşii sfioşi.
El trece spre moarte, în marea lui trecere,
Şi e printre noi şi din nou printre duşi,
Sfios într-un Cluj ca în templul Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.
Roş-galben-albastre sunt razele Clujului,
Furtuna din veac mai de preţ le făcu,
Bătrâni înţelepţi poartă grija grădinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu „U”.
Atât de senin se transcriu tragediile,
Legendele iartă momentul cel crud,
Ce simplu cântăm: „Blaga-i mut ca o lebădă”
Și paşii lui Blaga prin Cluj se aud.
(Răducu Rușeț)
