Când acum câteva săptămâni m-am întâlnit cu unul dintre liderii clubului monarhiştilor din oraş, istoricul Cornel Jurju, acesta mi-a spus că pe 25 octombrie a.c. se va inaugura la BCU „Lucian Blaga” o incitantă expoziţie intitulată: „Regele Urmărit. Mihai I al României în dosarele securităţii”. La început am luat ideia de expoziţie, adică ce spun securiştii despre Regele Mihai I, cu o foarte mare neîncredere. Din păcate, nu am putut fi prezent la vernisajul din 25 octombrie, fiind plecat în Sălaj. Aşa că am vizitat zilele acestea în tihnă expoziţia.Nu intru în detaliile iconografice ale expoziţiei pentru că fiecare clujean trebuie să meargă să o vadă şi garantez că nu merge degeaba. Sunt expuse panouri cu fotocopii după dosarele securităţii comuniste, din presa vremii şi arhiva de familie. Sigur că expoziţia e puţin periată, neîntrând şi aspectele negative regizate sau înscenate de către ofiţerii de securitate pentru a compromite familia regală. Încă de la abdicarea din 30 decembrie 1947 şi constituirea dosarului de securitate „Străinul” în 1950 organele de stat erau cu ochii vigilenţi pe Regele Mihai I şi ce făcea acesta în Occident. Dacă în primii ani, Mihai I prin vizitele sale în Anglia, SUA, Franţa sau Elveţia încerca să atragă atenţia opiniei publice asupra situaţiei tragice a României şi asupra arestării liderilor partidelor democratice, precum şi a zeciilor de mii de români, după anii 50 activitatea regală intră într-un declin. Marile puteri nu doreau un conflict cu URSS pentru eliberarea României. Regele trăieşte un exil modest, nu opulent, fiind chiar în notele DIE perceput ca cel mai sărac membru al caselor regale din exil. El repara maşini, lucra ca inginer pentru o firmă suedeză sau făcea afaceri pe bursă pentru americani. E fascinantă poza cu Regele Mihai I fotografiindu-se cu celebrii actori de la Hollywood, ca şi Gregory Peck, în timpul filmărilor la pelicula „Tunurile din Navarone”, film pe care toţi l-am văzut în comunism. Mihai I trăieşte un exil burghez în care patronează un Consiliu Naţional Român tot mai împuţinat numeric. Încă în anii 70, Regele Mihai I era perceput de DIE ca o relicvă a unui trecut încheiat. Asta în notele informative. Abia după 1984 securitatea comunistă îşi intensifică acţiunile de filaj şi penetrare a anturajului regal în urma schimbărilor din est şi venirea lui Gorbaciov la putere în Rusia comunistă. Tot în această perioadă, Regele Mihai I îşi intensifică criticile la adresa lui Ceauşescu în presa occidentală. Mihai I şi familia participă tot mai des la întâlnirile asociaţiilor româneşti din diaspora organizate de un Ion Cepoi la Los Angeles sau un Ion Raţiu la Londra. Sunt amuzante adresele ambasadelor RSR care cereau guvernelor englez, francez, american sau elveţian să-i închidă gura fostului suveran, ameninţând cu ruperea legăturilor economice. Ei credeau că dreptul la liberă exprimare poate fi cenzurat într-o democraţie. Sunt înduioşătoare fotografiile cu Regele Mihai I în mijlocul unor emigranţi români îmbrăcaţi în costume naţionale şi înconjurat de preoţi ortodocşi, care îl proslăveau, deşi unii dintre ei aparţineau eclezastic de Patriarhia BOR de la Bucureşti. Ciudate sunt căile Domnului. Aceste întâlniri publice erau atent monitorizate de DIE care penetra informativ diaspora şi pe apropiaţii suveranului. Constantin Bălăceanu Stolnici, care ne mai dă şi astăzi lecţii de morală pe la televiziuni ţinute de foşti securişti, era cel mai abject turnător al securităţii comuniste în exil, cerând pentru aceste servicii ingrate sume mari de bani de la bugetul RSR. Mai mult, securitatea lua măsuri preventive înaintea unei adunări din diaspora contactând, ameninţând sau cumpărând lideri români. O vizită a Regelui Mihai I la Budapesta în noiembrie 1989, în timpul Congresului al XIV-lea ridică semne de întrebare pentru organele PCR. Cum puteau – se întrebau acestea – ca fostul suveran să fie invitat într-o ţară socialistă vecină şi prietenă Ungaria şi să ofere un interviu la televiziunea de stat care să critice regimul comunist şi să se considere conducătorul constituţional al ţării. Organizatorii expoziţiei de la BCU „Lucian Blaga” trec uşor peste momentul Declaraţiei de la Budapesta din vara lui 1989, când Mihai I a semnat un document în care se vorbea indirect despre o Transilvanie autonomă. Două lucruri mi-au mai atras atenţia la expoziţie: în data 21 decembrie 1989 la jurnalul BBC de la ora 20.30 Regele Mihai I cerea ca Armata Română să preia puterea şi să-l înlăture pe Nicolae Ceauşescu după modelul de la 23 august 1944, când l-a îndepărtat pe mareşalul Ion Antonescu. Se pare că Armata Română l-a ascultat sau aşa a fost înţelegerea internaţională ruso-americană, că în 22 decembrie 1989 generalii Stănculescu şi Chiţac au preluat puterea de stat şi au predat-o lui Ion Iliescu, cu voia Moscovei. Iar un alt document mi-a mai atras observaţia: Dosarul „Străinul” de urmărire a Regelui Mihai I a fost închis de SRI abia pe 4 mai 1990, fapt că această instituţie este continuatoarea securităţii comuniste. Tot în mai 1990, Virgil Măgureanu a închis şi dosarul de urmărire a filosofului Emil Cioran de la Paris.
Expoziţia „Regele Urmărit. Mihai I al României în dosarele securităţii” îţi oferă sentimentul unei restaurări a epocii interbelice, în care comunismul a fost numai o cezură întunecată, tragică şi tristă pentru poporul român. Cezura întunecată continuă astăzi prin activiştii şi uteciştii care ne conduc. Dacă nu venea urgia comunistă, România ar fi arătat în poze istorice ca adunările senine din perioada exilului, cu Regele Mihai I în prim plan.
Ionuţ Ţene
3 Responses to “Regele Mihai I urmărit de securitate: o expoziţie care spune multe despre ieri şi azi”
fostul rege mihai e un Nimeni, in cel mai bun caz. In rest, Dumnezeul sa-l judece.
Nu a existat niciodată un rege Mihai I în România, așa cum n-a fost nici Carol II, deoarece renunțarea la tron și abdicarea forțată de împrejurări nefavorabile anulează automat dreptul la succesiune a urmașilor persoanei în cauză; asta e valabil și în alte monarhii, inclusiv în Marea Britanie unde Edward al VIII-lea a fugit după curva pe care o iubea și a abdicat în 1936, lăsând loc fratelui său mai mic George VI, tatăl Elisabetei II.
Mihai Argeșanu fost pus de 2 ori rege împotriva prevederilor Constituției și a regulilor Casei Regale, nu a dat niciodată un jurământ valid și nu a fost încoronat, când în 1927 Nicolae avea dreptul la tron, dacă acesta refuza dreptul trecea fratelui mai mic până la ultimul urmaș de sex masculin al lui Ferdinant I, apoi la frații lui și la urmașii acestora. În cazul în care nu mai rămânea nici un pretendent valid din rândul Hohenzollernilor, cele două camere ale Reprezentanței Naționale urmau să se întrunească într-o ședință comună și să aleagă altă dinastie.
Ăsta e adevărul, astea sunt legile stabilite de alogeni atunci când au pus șaua pe România în 1866 și încălcate tot de ei cu concursul politicienilor oportuniști.
„Mihai I” nu a fost niciodată uns rege, fiindcă Parlamentul fusese dizolvat de presupusul său tată, Carol al II-lea Uzurpatorul, care îi uzurpase scaunul de regent, pe care-l deținuse pînă la aducerea lui clandestină în țară de netrebnicul Iuliu Maniu. După ce Carol al II-lea Uzurpatorul a fost silit să abdice de generalui Ion Antonescu, i l-a predat acestuia, pe Mihai i Uzurpatul, care rege, fiindcă Antonescu avea nevoie de o glazură „regală”, dar, cum a recunoscut „regele Mihai I”, Antonescu nu i-a dat niciodată nici o importanță. Chiar Pamfil Șeicaru i-a dat porecla de „Mihai Viteză”, fiindcă se născuse „prematur” – de fapt, mă-sa îl făcuse cu altul. Iar cînd s-a înființat „Securitatea comunistă”, nu mai era „regele Mihai I”, ci, cum scrie și „România liberă” mai sus, Mihai Argeșeanu. Pentru argumente suplimentare, citițți aici: http://ro.altermedia.info/romania/2012/04/22//turpitudinea-ex-regelui-mihai/.