Plăcuţe bilingve, în română şi maghiară, instalate în premieră în centrul oraşului. Vezi cine e în spatele „proiectului”

În Piaţa Muzeului din Cluj-Napoca au apărut mai multe plăcuţe care oferă informaţii despre locaţia în care te găseşti.

Interesant la acest proiect făcut de un ONG, numit Made in Cluj, este că informaţiile oferite pe acele plăci sunt scrise în română şi maghiară, relevanţa proiectul fiind considerată de cetăţeni „îndoielnică” în contextul în care nu este folosită o limbă de circulaţie internaţională.

Mai mult, pe plăcuţele în cauză apare prima dată denumirea maghiară a străzilor sau obiectivelor, din vremuri de tristă amintire pentri români, şi abia apoi „traducerea” în limba română.

Cetăţenii au semnalat şi carenţa informaţiilor prezentate pe respectivele plăcuţe: „Din punct de vedere turistic care este plusul de valoare adus? Pentru că sunt informat că Piaţa Muzeului se află între alte străzi. Atât. Care este istoria Pieţei, cine a trecut pe acolo, ce s-a intâmplat semnificativ aici – doar denumirea? Care este povestea Pieţei Muzeului? Să nu mai vorbim că sărbătorim anual Eliberarea Clujului. Oare de ce autorităţile mai depun coroane şi jerbe de flori acolo?”.

Cine e în spatele „proiectului”?

În primul rând Ministerul Culturii, care a finanţat proiectul prin AFCN. Apoi pe lista de actuali şi foşti membri ai ONG-ului apar nume cu „rezonanţă” precum Mihai Goţiu, cel care a luptat pentru dărâmarea statuii lui Avram Iancu din apropierea Catedralei Ortodoxe Mitropolitane, sau Norbert Petrovici.

Echipa actuală:  Tiberiu Bucșa, Dan Burzo, Mihai Chereji, Andrei Grigore, Dacian Groza, Előd György, Roxana Pop, Adriana Saroz, Ina Stoian, Beáta Szabó, Ágnes Szörcsey, Krisztina Tímár.

Ciudat este că despre „Made in Cluj” aflăm chiar de pe propriul site că „este o enciclopedie interactivă care cuprinde obiective arhitecturale din Cluj-Napoca. Fiecare punct de interes inclus este reprezentativ pentru perioada în care a fost construit. Proiectul are dublu scop de informare asupra proiectelor existente și semnalare a propunerilor noi„.

Care propuneri noi? Pe plăcuţe sunt trecute nişte nume vechi ale obiectivelor. Care este relevanţa „arhitecturală” a denumirilor? Cum adică „punctele de interes” sunt reprezentative pentru perioada în care s-au construit? adică noi nu avem voie să le asumăm ca moştenire?

Pe ce aruncă banii Ministerul Culturii?

Dacă accesezi site-ul proiectului Made in Cluj, dai de o hartă în format electronic, care cuprinde (doar!) circa 30 de obiective de interes din oraş. Cam slăbuţ… Pe harta respectivă, pe str. Kogălniceanu apar, spre exemplu, doar Colegiul Reformat, Biserica Reformată, Palatul Teleki şi Academia Română, fiind ingnorate sediul central al Universităţii Babeş-Bolyai, clădirea Auditorium Maximum sau grupul statuar Şcoala Ardeleană.

În plus, obiectivele marcate pe hartă sunt sărace în informaţii. De exemplu, Casa de Cultură a Studenţilor are doar un link către pagina oficială de internet.

Facem pe naivii şi ne întrebăm cum le-a „scăpat” celor implicaţi în proiect faptul că în Clădirea Cotinentalului s-a pus bazele revistei Gândirea, de către Cezar Petrescu, în condiţiile în care au menţionat în descrierea imobilului inclusiv că aici s-au vândut pantofi?

Oare nume precum Nichifor Crainic, Ion Barbu, Vasile Băncilă, Lucian Blaga, Dan Botta, Alexandru Busuioceanu, Mateiu I. Caragiale, Oscar Walter Cisek, Radu Gyr, N. I. Herescu, Gib Mihăescu, Ovidiu Papadima, Victor Papilian, Ioan Pe­tro­vici, Ion Pillat, Adrian Maniu, V. I. Popa, Dragoș Protopopescu, Ion Marin Sadoveanu, Dumitru Stăniloae, Paul Sterian, Francisc Șirato, Al. O. Teodoreanu, Ionel Teodoreanu, Sandu Tudor, Tudor Vianu, Pan M. Vizirescu, Vasile Voiculescu, Sandu Tudor, G. M. Zamfirescu, Tudor Arghezi, George Călinescu, Șerban Cioculescu, Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran etc. nu au niciun fel de relevanţă? doar au colaborat cu revista Gândirea.

Pentru ce plăteşte atunci Ministerul Culturii?

NapocaNews