Anul Domnului 1703: intrat în cel de al cincisprezecelea an al lungii sale domnii, slăvitul Constantin Brâncoveanu Voievod venise în mijlocul verii la Baia de Aramă, pentru a participa la târnosirea noii biserici a Mănăstirii „Sfinții Voievozi”. Lăcaș nou, frumos și trainic, clădit din piatră cioplită măiestru, ridicată pe temeliile mai vechii biserici din lemn, ctitorită pe la 1400. Făcută să încânte ochii și sufletele credincioșilor, noua biserică mai avea un rost, ascuns muritorilor de rând. Ascunse sub ea, în inima pământului, exista o întreagă rețea de hrube întortocheate, pe care doar puțină lume le cunoștea. Vremurile erau tulburi, iar Vodă Brâncoveanu apucase, deja să stârnească pizma tuturor prin bogățiile pe care apucase să le adune. Stăpânii de la Stambul îl botezaseră, cu invidie dar și cu admirație, „Altân Bey”- Prințul de Aur. Un nume de laudă care reflecta, cu adevărat imensa lui bogăție. Averi imense care trebuiau puse la adăpost, ferite de lăcomia prietenilor și a neprietenilor. Iar atunci, în vremuri atât de nesigure, hrubele de sub „Sfinții Voievozi” i s-au părut voievodului locul cel mai nimerit să-i adăpostească averea. În vremea care a urmat, oamenii de încredere ai voievodului au depus acolo o comoară imensă, despre care știa doar foarte puțină lume. Iar atunci când tezaurul a fost ascuns, acolo, Vodă a venit și el la fața locului și a întocmit, împreună cu starețul Sfintei Mănăstiri un pergament în care totul era înscris amănunțit. Apoi, a venit cumplitul an 1714: chemat la Stambul,, Vodă Brâncoveanu a fost ucis, decapitat împreună cu feciorii lui.
În anii care au urmat, și starețul Mănăstirii „Sfinții Voievozi” a trecut și la cele veșnice. Înhumat în loc sfințit, într-o criptă de lângă altarul bisericii ctitorite de Brâncoveanu, starețul a luat cu el în mormânt un sipet din aramă în care s-a aflat documentul semnat împreună cu răposatul voievod. În urma lor au rămas doar legendele despre imensa comoara pe care „Altân Bey” ar fi ascuns-o într-un loc pe care nimeni nu-l mai știa cu precizie.
Anul 2013. Un grup de arheologi, având asupra lor toate aprobările necesare, au venit la Mănăstirea „Sfinții Voievozi” de la Baia de Aramă. Dotați cu aparatură modernă de cercetare, specialiștii ar fi urmat să afle dacă vechile legendele conțin vreun sâmbure de adevăr. Dar abia sosiți acolo, ei s-au confruntat cu opoziția vehementă a popilor de la Episcopia Severinului.
Valentin Ceaușescu pe urmele lui Brâncoveanu
Începute luni 11 noiembrie, săpăturile sistematice ar fi urmat să fie coordonate de arheologul Gheorghe Petrov, de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca. Din păcate investigațiile științifice s-au încheiat în aceeași zi. Încă de la început, specialistul a declarat limpede: „Este un diagnostic arheologic prin care se vor constata anumite lucruri la fața locului. Nu pot să vă dau răspunsuri concrete pentru că nici eu nu le cunosc. De asta mă aflu aici. Este un diagnostic arheologic avizat de Ministerul Culturii, așa cum se întâmplă la multe obiective în țara asta.” Contactat telefonic, arheologul Petrov ne-a explicat, mai pe larg, în ce ar fi constat această primă etapă a cercetării științifice. Iar relatarea sa, amestec de legendă și știință modernă, pigmentată cu o serie de intrigi locale, pare a fi desprinsă din scenariul unui film cu Indiana Jones. „Inițial ar fi trebuit să săpăm cu un excavator de mici dimensiuni, un șanț da acces până la un perete de stâncă. Odată ajuns la el, cu ajutorul unei foreze, am fi perforat un orificiu îngust prin care să introducem un endoscop dotat cu o cameră video. Un aparat de cercetare modern și de mare finețe, care ar fi urmat să ne arate ce se află într-o hrubă despre care știam că ar trebui să se afle acolo”. Întrebat de unde știau ei, ca arheologi, unde trebuie să sape, Gheorghe Petrov ne-a oferit câteva detalii privitoare la acel loc. „Mănăstirea, cu tot cu biserica ei, este construită pe dealul Cornetului. De-a lungul secolelor, în măruntaiele acestuia s-au exploatat minereuri de cupru dintr-un zăcământ relativ bogat. Practic, tot dealul este ciuruit de o rețea încâlcită de foste și foarte vechi galerii miniere. Iar una dintre acelea, amenajată special, a fost aleasă de Brâncoveanu ca loc de taină, demn să-i adăpostească tezaurul. Un tezaur care, pe vremea aceea era, practic, însăși visteria țării. Dacă acest tezaur există, cu adevărat, acolo, ar fi una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din istoria modernă a țării noastre. Comoara lui Vodă Brâncoveanu, cea despre care vorbesc legendele, a fost căutată încă de prin anii 30. Comuniștii au știut și ei despre ea, astfel că, pe la mijlocul anilor 80, cercetările au fost preluate de către specialiștii Armatei. Oamenii de prin partea locului își povestesc și acum că, dotat cu aparatură modernă, chiar și Valentin Ceaușescu a venit pe aici în căutarea comorii lui Brâncoveanu. Dar norocul nu a fost nici de partea lui”.
Planul secret al comorii
Arheologul Gheorghe Petrov ne-a relatat că nu a pornit chiar la voia întâmplării în această cercetare. „Există un document, a cărui copie parțială o am și eu, care prezintă foarte multe informații privitoare la tezaurul lui Brâncoveanu. El este compus din patru „registre” distincte: Primul este un act de cancelarie scris în limba română cu caractere chirilice, semnat de Brâncoveanu și de starețul de atunci al Mănăstirii „Sfinții Voievozi”. Al doilea este o prezentare a Mănăstirii de pe dealul Cornetului, inclusiv cu porțiunile ei subterane. Tot acolo există și un soi de inventar al tezaurului domnesc. Conform acestuia, comoara este compusă din mai multe soiuri de odoare. În primul rând este menționată o mare cantitate de monezi. Cantitativ, documentul vorbește despre «99 de poveri crăiești» cu galbeni, așadar monedă din aur. O «povară domnească» era greutatea pe care o poate căra, în samare, un cal voinic. Așadar între 90 și o sută de kilograme. Apoi, mai existau și zece lăzi din aramă, pline cu ducați, tot din aur. Inventarul mai menționează și trei butoaie pline cu argintărie și odoare bisericești. Dar și un butoi plin, din nun se știe ce motive cu otravă. Alte câteva butoaie, închise etanș, ar fi, și ele, pline cu sigilii domnești cu documente și alte acte de cancelarie care, la vremea lor aveau, și ele o mare importanță administrativă”.
Comoara „capcană”
Arheologul Petrov ne-a relatat că, acest document, din care el nu deține decât copia unei părți, ar fi fost descoperit în anul 1995 de preotul Ionel Blaj. De fapt, specialistul este convins că, de-a lungul vremii, o serie de preoți din zonă au făcut tot soiul de săpături, nesistematice, care au adus mari pagube vechilor relicve de acolo. Iar acele „cercetări” ar fi dus inclusiv la profanarea unor vechi morminte. Atunci, în 1995, s-au făcut săpături neautorizate, în cursul cărora a fost deschisă o veche criptă amplasată în apropierea altarului bisericii. Acolo s-ar fi găsit un schelet care, în zona bazinului avea o cutie din aramă în care se afla documentul descris mai sus. Petrov ne-a mai relatat că, în vremurile trecute exista ca marile tezaure să fie depuse în zona unor „comori capcană”: „este vorba de niște tezaure, relativ bogate, pe care găsindu-le, eventualii căutători de comori s-ar fi mulțumit cu ele, și nu ar mai fi continuat săpăturile. Ceea ce se știe, deja, este că în vara anului 2005, într-o noapte, unul dintre preoții care știau despre „inventarul” lui Brâncoveanu, ar fi descoperit „comoara capcană”. Este drept că, în acea perioadă au existat niște informații privitoare la comoara brâncovenească. Mai mult decât atât, o televiziune a și prezentat un film documentar care i-a fost dedicat.
Vine Poliția!
Arheologul Gheorghe Petrov, ne-a relatat că, în momentul în care și-a început cercetările, avea toate aprobările necesare, atât de la Ministerul culturii cât și de la Direcția Patrimoniu. Cu toate acestea, abia ajuns acolo, el s-a lovit în scurt timp, de opoziția preoților. Mai mult decât atât, aceștia au depus și o plângere la Poliție. Astfel că, în cursul zilei de ieri, s-a anunțat oficial că „Poliția Mehedinți a declanșat o anchetă, marți, după ce Episcopia Severinului a depus o plângere împotriva unei firme pe care o acuză că, sub coordonarea unui arheolog de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, face săpături neautorizate sub altarul Mănăstirii «Sfinții Voievozi» din Baia de Aramă”. Concret, plângerea a fost înaintată de către preotul Mihai Zorilă, consilier economic la Episcopia Severinului și Strehaiei. Acesta a declarat că reprezentanții Muzeului de Istorie a Transilvaniei din Cluj au subcontractat o firmă din Baia de Aramă care face săpături cu un utilaj de mare tonaj, aceasta fiind surprinsă în anii trecuți că ar fi făcut săpături neautorizate, în căutarea aurului pe care l-ar fi ascuns Constantin Brâncoveanu, în anii 1700, în zona respectivă. Dar și că „Este o autorizație emisă de Ministerul Culturii și Cultelor. Am fost înștiințați de Direcția Patrimoniu Cultural a județului Mehedinți, ne-am conformat punerii în aplicare, am venit la ora respectivă și am constatat că persoana autorizată, un colectiv de cercetare arheologică format din trei specialiști coordonați de responsabilul științific al acestei cercetări, domnul Gheorghe Petrov, au întreprins aici săpături cu un buldo-excavator. Am constatat că efectuarea acestor lucrări a fost subcontractată de o altă firmă, din Baia de Aramă, asupra căreia planează suspiciunea că a mai făcut de-a lungul timpului anumite cercetări pe cont propriu.” La rândul său, Poliția Baia de Aramă a anunțat, prin intermediul inspectorului Octavian Tivig, că va „începe o anchetă în acest sens și vom lua măsurile legale care se impun cu privire la cele constatate cu ocazia lucrărilor care au loc la Mănăstirea Sfinții Voievozi, a declarat, marți, inspectorul Octavian Tivig de la Poliția Baia de Aramă”. Ciudat, aste și faptul că, sâmbătă seara, la un post de televiziune a fost prezentată o emisiune care, deși dedicată comorilor din România, s-a concentrat mai ales asupra celei de la Baia de aramă. Invitat la acea emisiune, ciudatul Codrin Ștefănescu a vorbit, pe larg despre „blestemele comorilor”. Iar exact a doua zi, popii din Mehedinți au sărit la gâtul arheologilor. Petrov ne-a relatat că ierarhii de acolo l-au amenințat, inclusiv cu niște blesteme de ale lor. Pe mine nu mă interesează toate bazaconiile astea. Dar știu un singur lucru: dacă acel tezaur există cu adevărat, ar fi una dintre cele mai mari descoperiri. Practic, m-au blocat. Ieri am dat cu subsemnatul după care am fost nevoit să strâng tot. Nu știu când voi mai reveni acolo, dacă voi mai reveni vreodată. Aici nici nu ai cum să știi cine a fost implicat și cine nu a fost implicat în căutarea acestei comori. Dar mie unul mi s-apărut că statul român nu a fost în stare să-și impună autoritatea iar Biserica se comportă exact ca u „stat în stat”.
Vasile Surcel, Sursa: Curentul