S-a trezit şi Ion Iliescu din moartea clinică a politicii româneşti să facă comparaţii nefericite între Euromaidanul de la Kiev şi Piaţa Universităţii din 1990. Fără să-l întrebe nimeni pe fostul preşedinte, acesta, prin declaraţiile sale, sare în apărarea lui Victor Ianukovici, justificându-i represiunea violentă şi făcându-i pe protestatari anarhişti, aşa cum i-a făcut golani pe intelectualii din Piaţa Universităţii în 1990. Prin aceste declaraţii Ion Iliescu nu-şi dezminte apartenenţa politică a şcolii sovietice, care a urmat-o cu mânie proletară la Academia Frunze în anii 50 şi promovarea represiunii de tip totalitar şi poliţienească, marca NKVD/KGB. Iliescu afirmă public ce a învăţat în tinereţe la şcoala marxism-leninismului sovietic.
Generaţia tânără, după 24 de ani de pseudo democraţie, trebuie să facă distincţia clară între bine şi rău. În 1990 intelectualii din Piaţa Universităţii au fost germenii societăţii civile şi democratice româneşti, nu golani şi nici anarhişti cum spunea sau sugerează Ion Iliescu. Pe ideile Pieţei Universităţii s-a construit societatea civilă şi ideea de democraţie. Ion Iliescu şi PSD au fost factorii perturbatori şi de întârzâiere a fenomenului democratic românesc şi incubatorul corupţiei generalizate de astăzi.
Euromaidanul de la Kiev este un incubator pentru societatea democratică ucraineană, iar represiunea cu lunetişti, care trag de pe clădiri, reprezintă apărarea trecutului totalitar de sorginte sovietică şi a aparatului de stat corupt post-sovietic. În 1990 Ion Iliescu a rezolvat lichidarea Pieţei Universităţii în cel mai comunist mod posibil, folosind lupta de clasă. A chemat minerii să-i bată pe studenţi şi intelectuali, adică a pus cap în cap două clase sociale în cel mai marxist mod posibil. Azi Ianukovici rezovă Euromaidanul în stil latino-american prin măsuri poliţieneşti şi cu ajutorul lunetiştilor care asasinează liderii Euromaidanului. Din punct de vedere ideologic Ion Iliescu în 1990 a procedat pur marxist, iar în 2014 Ianukovici acţionează mai degrabă ca un dictator latino-american din anii 70/80.
Pe de altă parte, liderii UE şi SUA idilizează Euromaidanul, acolo acţionează şi elemente anarhiste extrem de periculoase care nu au nicio legătură cu democraţia. Până la urmă se bat agenţii forţelor nord-atlantice mult mai numeroşi, conform rapoartelor contraspionajului ucrainean, şi rămăşiţele nomenclaturii corupte post – sovietice. Ianukovici este reprezentantul mafiei a anilor 90 din regiunea Doneţk. El a şi făcut prin 1994/1995 puşcărie pentru apartenenţă la lumea interlopă locală. În opoziţie cu Ianukovici o avem pe Iulia Timoşenko, care a furat profitul de pe gazul rusesc importat şi susţinută necondiţionat sau albită de Germania şi SUA. Până la urmă se bat hoţii post-sovietici cu hoţii sprijiniţi de UE şi SUA. Diferenţa o face faptul că Putin oferă 15 miliarde euro anual Ucrainei lui Ianukovici, iar UE poate oferi opoziţiei revenite la putere doar 150 milioane euro pe an. Trezirea la realitatea după fenomenului Euromaidan şi revenirea la putere a opoziţiei eurofile, care s-a compromis prin haosul economic şi corupţia endemică, alături de distrugerea ortodoxiei, în perioada Iuscenko/Timoşenkio, nu le lasă bieţilor ucraineni prea multe opţiuni spre pace, prosperitate şi o viaţă mai bună. Dincolo de asta Euromaidanul reprezintă o ideaţie a populaţiei sărăcite spre democraţie şi bunăstare, la fel ca Piaţa Universităţii din 1990. Până la urmă dreptul de a spera şi a visa a oamenilor nu are voie să-l fure politicienii, cu atât mai puţin fostul bolşevic Ion Ilici Iliescu.
Ionuţ Ţene
Post Scriptum: Ianukovici a fost suspendat de Parlament şi a fugit. A căzut un dictator corupt şi un fost mafiot din Doneţk dar a fost eliberată din puşcărie Iulia Timoşenko care a furat miliarde de euro din exploatarea gazului rusesc. E primită ca o eroină în Euromaidan, pentru că o susţin cancelariile occidentale şi SUA. Iulia Timoşenko nu mai e coruptă şi hoaţă, ci un lider democrat acum şi eurofil. Cruntă va fi trezirea la realitate a ucrainenilor în viitorul „rai” UE, ca ţară marginală de frontieră, cu resursele confiscate de multinaţionalele marilor puteri occidentale şi cu marionete puse de la Bruxelles la Kiev, să exploateze noile resurse în favoarea unei birocraţii transnaţionale şi bancare.
3 comentarii la “Euromaidanul este Piaţa Universităţii. E dreptul ucrainenilor să idilizeze şi idealizeze UE”
Gratie inscenarii cu teroristii care n-au nimerit niciun emanat si predilectiei istoricilor pentru bestselleruri, România si-a ingropat Eroii Revolutiei pe furis, fara folos spiritual. In criza occidentalizarii Ucrainei, sa nu ne miram atunci ca n-am existat nici politic/ diplomatic, nici intelectual, nici – in consecinta – civic, incremeniti in postromânismul cum ca RO e altfel, fara trecut, deci fara viitor. Scena Euromaidanului de la Kiev a purtat inscriptia Slava Ukraini!, pe când la Bucuresti pâna si Eminescu e luat la misto, ceea ce te face sa crezi ca, la noi, unii pubintelectuali, diplomectuali si nechezoli s-ar fi retras din demonstratie dupa culegerea folosului autopublicitar, iar corectitudinarii nici nu s-ar fi bagat cu preotii si radicalii.
Daca ajung in EU vor fi „terminati” in 10-15 ani la fel cum am fost si noi.Va fi acelasi proces.Nu conteaza ca sunt nationalisti acum, vor fi anihilati ca natiune cu ajutorul politicienilor corupti.
Chiar acum C.Antonescu a dat o declaratie ca „in Ucraina se moare ca sa se intre in EU iar noi ar trebui sa fim fericiti ca suntem in EU”..iti vine sa versi cand il auzi, dar asta avem : o clasa politica a carei unic scop e sa manipuleze natiunea, sa o adoarma, pentru ca procesul de distrugere sa continue.O sa ne trezim pana la urma dar probabil ca atunci va fi prea tarziu.
„acolo acţionează şi elemente anarhiste extrem de periculoase care nu au nicio legătură cu democraţia”
Din pacate aceste forte actioneaza si in Parlamentul Ucrainei, care a abrogat legea privind drepturile lingvistice ale minoritatilor.