Poemul Zilei: Drumul spre est e dorul de stepă

2 comentarii la “Poemul Zilei: Drumul spre est e dorul de stepă”

1. bebe / 8 sept. 2014 10:24am #

   foarte frumos spus am sieu unul drumule de la groapa cind esti si tu gata sa viu cu gunoaiele ca e plin orasul de ele

2. Yon Rijksadelaar / 3 iun. 2015 12:04pm #

   Drumul spre est, duce, doar pan' la Nistru
   Pentruca dincolo de el, rânjeşte sardonic,rusul, sinistru,
   Rusul Nou, malefic, de sorginte bolsevică
   Care din 1919, a jurat sa ne facă republică
   E bestia care ne a invadat ţara prin toate culoarele
   Micşorandu ne samavolnic hotarele
   Căţăpind feciorii, violând fecioarele
   De fapt, de totdeauna, din trecutele veacuri
   Ne au tot prădat, ucis, dându ne foc la hogeacuri
   ………..
   Calea spre est nu i odihna iubirii de luncă
   Ci e SIBERIA exterminării basarabenilor puşi la muncă
   Muncă bestială, muncă forţată la minus 60 de grade
   E amintirea durerilor crâncene ce sufletul ni l arde
   Opreşte ţi "Caii memoriei", pe care in galopul vorbelor ii tot alergi
   Prin tinuturille bolsevizate ale vechilor varegi
   Sa ţi speli cu lapte de iapă, faţa arsă de noapte
   Noaptea indelungatilor ani republicani, mânjiţi de păcate
   Anii exterminării elitelor, ani de iobăgie, slugărnicie si lasitate
   Anii creierii românului nou, manipulat in ura faţa de regalitate
   Si câte şi mai câte orori,alte….,si alte …si alte…inchisoare-moarte!
   Nu mai caută iarba uscată hranita cu sange,iarba setei muntelui uitat de izvoare
   Nu mai cânta stepe străine de dureros renume din intunecata criminala zare…….
   Stepe cu oseminte de romani fara cruce,ucişi de venetici
   Nu mai trece Nistrul cum ne a târât Hitler,… fugi de bolsevici!
   Vino în stepa ta natală,frăţioare,
   În Bărăganul Călmăţuiului,perimetru unic,cântat de Fănuş
   Sub ploaia de metafore a vrăjitului său arcuş
   Şi ţine minte,
   Drumul spre sud i o ploaie de stele, i o noapte fierbinte,
   E Baraganul Brailei Kirei Kiralina,
   E Poarta Levantului ce duce la Sulina

   ………..
   Calea spre est nu i odihna iubirii de luncă
   Ci e SIBERIA exterminării basarabenilor puşi la muncă
   Muncă bestială, muncă forţată la minus 60 de grade
   E amintirea durerilor crâncene ce sufletul ni l arde
   Opreşte ţi Caii memoriei, pe care in galopul vorbelor ii tot alergi
   Prin tinuturille bolsevizate ale vechilor varegi
   Sa ţi speli cu lapte de iapă, faţa arsă de noapte
   Noaptea indelungatilor ani republicani, mânjiţi de păcate
   Anii exterminării elitelor, ani de iobăgie, slugărnicie si lasitate
   Anii creierii românului nou, manipulat in ura faţa de regalitate
   Si câte şi mai câte orori,alte,
   Şi caută iarba uscată a setei muntelui uitat de izvoare
   În altă zare…….
   Vino în Dobrogea ta natală,frăţioare,
   Şi n Bărăganul Călmăţuiului,perimetru unic,cântat de Fănuş
   Sub ploaia de metafore a vrăjitului său arcuş
   Şi ţine minte,
   Drumul spre sud e noaptea fierbinte,
   E Baraganul Brailei Kirei Kiralina,
   E Poarta Levantului ce duce la Sulina
   Nu i doar o potecă spre doare
   Ci o nesfârşită stepă,unduitoare, cu ulii in soare
   Pe care Odobesc'o făcu nemuritoare!
   Ci o nesfârşită stepă,unduitoare, cu ulii in soare
   Pe care Odobescu,in Pseudokineghetikos o făcu nemuritoare!