Clujenii se întorc cu faţa la Someş

În sfârşit autorităţile locale îşi întorc spatele de la râul Someş. Clujul era singurul oraş mare din Europa care nu conştientiza că prin el trece un râu. De 25 de ani instituţiile locale se purtau de parcă nu ar fi existat râul Someş în Cluj-Napoca. Someşul era undeva …departe. În copilăria mea comunistă, Someşul era loc de scăldat vara şi loc de sărit de la „trambulină”, de pe pasarela pietonală de la electrocentrala, care leagă Mănăştur de Grigorescu. După 1990 fetele şi femeile non-conformiste făceau plajă topless pe malul Someşului. Şi cam atât. În 1990 colegul meu de liceu, poetul Dorin Crişan – Gualberto, cunoscut ca poetul veneţian, îndrăgostit de Sfântul Francisc şi Veneţia a propus primarului din 1990, Alexandru Şerban să amenajeze un ponton şi clujenii sau turiştii să se dea cu gondola pe râu. Ştiu că a dedicat şi câteva poezii frumoase acestei iniţiative. De atunci nicio vorbă oficială sau civică despre Someş, doar prin campania electorală că se va face din acesta o apă navigabilă. Proiect destul de hazardat. Anul acesta a trecut pe la mine, acasă, să-mi ureze La Mulţi Ani de Sfântul Ion, un sufletist coordonator al proiectului Cluj-Napoca Capitală Culturală Europeană 2021. La o pălincă de prună de Sălaj am dezbătut şi situaţia Someşului, care din punct de vedere turistic şi cultural e zero pentru clujeni.

Aşa că plăcută mi-a fost ştirea parvenită din media locală, că autorităţile locale în sfârşit s-au întrunit să pună în evidenţă Someşul. Tot ce am discutat despre podul nemţilor, care până acum vreo 25 de ani i se mai vedeau picioarele de lemn lângă podul Horea, se pare că se va împlini. La 1735 austriecii au construit o pasarelă pietonală de lemn acoperită şi păzită de gardieni, care lega oraşul de Cetăţuie, în zona Casa Tranzit de azi. Pe cetăţuie era cazemata austriacă în stil Vauban, pusă strategic de împăratul de la Viena ca să ameninţe pretenţiile de autonomie ale Dietei maghiare de la Cluj. Pe pod veneau şi hangii cu butoaiele de vin de Cluj proaspăt fermentat în hrubele de pe Cetăţuie, unde erau viile străvechi ale oraşului. Chiar discutam cu prietenul meu că în zona aeroportului internaţional şi Apahida să se amenajeze un tronson de un kilometru pentru concursuri internaţionale de canotaj. Aşa că dezbaterea autorităţiilor locale (iniţiată de primar), arhitecţiilor şi organizaţiilor civice e binevenită: monrail, lift cu turişti, plajă modernă, locuri de promenadă, parcări, locuri pentru teatru în aer liber, amenajarea parcului sălbatic de la Carbochim. În sfârşit, clujenii s-au întors cu faţa la Someş.

Ionuţ Ţene