De la inflaţie de aproape 300% pe an, la mai puţin de 1% în 22 de ani. România a ajuns să aibă pe an inflaţia dintr-o singură zi din 1993

Rata inflaţiei a coborât sub 1% pentru prima dată după 1990, iar BNR poate ajunge în situaţia paradoxală de a încerca să evite deflaţia, după o luptă de mai bine de 20 de ani cu inflaţia ridicată.

Anul 2014 a adus inflaţia anuală la un minim istoric neaşteptat de 0,83%, după aproape un sfert de secol de capitalism, marcat de trei recesiuni şi de trei peri­oade de creştere.

A fost pentru prima oară când rata anuală a inflaţiei a coborât sub 1% după ce la începutul anilor ‘90 era hiper­in­flaţie galopantă. Astfel, după ce s-a luptat mai bine de 20 de ani cu preţurile mari, BNR poate să ajungă în si­tuaţia de a încerca să evite deflaţia, conform ZF.ro.

Analiştii au anticipat accelerarea procesului de dezinflaţie în 2014, care să ducă inflaţia la o rată anuală situată sub limita inferioară a intervalului ţintei sta­ţionare a BNR de 2,5% ± un punct procentual. Însă, scăderea inflaţiei anuale până la 0,83%, după ce în decembrie

s-a înregistrat o inflaţie lunară de -0,1%, a luat prin surprindere pe toată lumea. BNR a ratat astfel ţinta de inflaţie, după ce a atins de trei ori acest obiectiv (în anii 2006, 2011 şi 2013) de când a adoptat strategia de ţintire a inflaţiei ca principal obiectiv monetar, în august 2005.

Spec­trul deflaţiei planează amenin­ţător şi asupra altor state din UE. Rata inflaţiei din zona euro a coborât deja în teritoriu negativ în decembrie pentru prima oară din septembrie 2009, potrivit Euro­stat, ca urmare a scăderii preţului petrolului şi a în­ce­tinirii ritmului de creş­tere a economiilor din zona euro.

Analiştii de la Raiffeisen Bank apreciază că o mutare temporară a ratei anuale a inflaţiei în teritoriul negativ nu este exclusă în acest an. Iar Aurelian Dochia, analist economic, susţine că BNR începe să fie puţin atentă la acest aspect şi se află în situaţia paradoxală de a evita deflaţia.

În opinia lui Florian Libocor, economistul-şef al BRD-SocGen, ar fi oportun să avem în vedere două elemente care se vor potenţa reciproc şi care pot influenţa echilibrul comportamentului preţurilor în perioada următoare: capacitatea de a adapta economia la o dinamică redusă a preţurilor de consum şi probabil necesitatea inducerii unei volatilităţi constructive a preţurilor în sensul recalibrării inflaţiei în proximitatea obiectivului de stabilitate al ECB, de 2%.

Persistenţa unui trend descendent al inflaţiei poate să afecteze datornicii, dar şi creşterea economică.Dacă în condiţiile unor aşteptări inflaţioniste lumea nu mai aşteaptă, merge şi cumpără ca să prindă preţuri mai mici pentru că ele în viitor vor creşte, în condiţiile instaurării de anticipaţii deflaţioniste, comportamentul este exact invers: nu cumperi, amâni cumpărarea, aşteptând ca preţul să scadă. Şi asta înseamnă o încetinire a creşterii economice, după cum spune teoria economică, amintită recent de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Preţurile mărfurilor alimentare au scăzut anul trecut cu 0,4%, în timp ce preţurile mărfurilor nealimentare au urcat cu 1,25%, iar tarifele serviciilor au crescut cu 2,25%. Anul agricol bun, inflaţia scăzută din zona euro, persistenţa deficitului de cerere agregată, scăderea preţului petrolului şi continuarea ajustării descendente a anticipaţiilor inflaţioniste şi-au adus „contribuţia“ la minimul record al inflaţiei.

Inflaţia anuală a oscilat pe parcursul anului 2014 în intervalul 0,66% – 1,5%, minimul de 0,66% fiind atins în iunie. Evoluţia inflaţiei a luat prin surprindere chiar şi banca centrală, care a operat trei ajustări ale prognozei (iniţial de la 3,5% la 3,3%, apoi de la 3,3% la 2,2% şi, ulterior, de la 2,2% la 1,5%).

Scăderea inflaţiei anuale în 2014 sub 1% a venit după ce în 2013 rata anuală a inflaţiei coborâse în România sub 2%, nivel normal în ţările occidentale, reprezentând obiectivul de stabilitate al preţurilor pe termen mediu stabilit de Banca Centrală Europeană.

Istoria inflaţiei în România a avut şi vârfuri numai bune de pus în manuale. În urmă cu mai bine de 20 de ani şocul inflaţiei dădea întreaga economie peste cap, existând şi luni când rata anuală urca şi la 300%. Apoi, creşterea preţurilor a început să se mai tempereze. În 1998 s-a înregistrat o reducere semnificativă a inflaţiei la două cifre, adică la 40,6%, de la 151,4% în 1997. Şi, în cele din urmă, am ajuns şi la o inflaţie de o cifră. Începând cu anul 2005, odată cu lansarea leului nou, BNR a trecut şi la un nou regim de politică monetară – ţintirea inflaţiei. Iar după 2005, inflaţia a rămas la o singură cifră.

Scăderea inflaţiei şi cererea de consum încă slabă au încurajat BNR să continue ciclul de relaxare a politicii monetare prin reducerea dobânzii-cheie şi diminuarea ratelor rezervelor minime obligatorii, măsuri care au antrenat scăderea dobânzilor la credite şi relansarea creditării în lei, cu impact favorabil asupra economiei.

Anul 2015 început fără presiuni inflaţioniste. Rata anuală a inflaţiei va coborî sub 1,5% în primul trimestru din 2015, limita inferioară a intervalului din jurul ţintei de 2,5%, pentru ca ulterior să revină la acest nivel în trimestrul al doilea şi să urce până la sfârşitul anului la 2,2%, potrivit estimărilor BNR. Banca centrală a redus prognoza privind inflaţia de la 3% la 2,2% în 2015.