Diaspora: A treia Românie!

În „Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie naţională în Academia Mihăileană”, rostit la 24 noiembrie 1843, Mihail Kogălniceanu spunea un lucru foarte valabil şi astăzi: „Eu privesc ca Patria mea, toată acea întindere de loc unde se vorbeşte româneşte”. Atunci ţara era împărţită în trei provincii distincte din punct de vedere statal: Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. La peste 170 ani de la acest discurs istoric, esenţa acestei sintagme îşi păstrează valabilitatea, deşi astăzi există un stat naţional şi suveran România. De fapt, pe harta lumii şi Europei avem două stat româneşti recunoscute oficial în cadrul ONU, România şi Republica Moldova, cu un singur popor care vorbeşte aceeaşi limbă română. Şi totuşi, de vreo 13 ani lucrurile s-au schimbat în ecuaţia geo-politică şi comunitară românească. După eliminarea vizelor pentru români, la 1 ianuarie 2002, milioane de români au luat calea emigrării în ţările occidentale din Uniunea Europeană. Dacă până în 2002 putem vorbi de un Exil sau o Emigraţie, după 2003 deja putem discuta despre Diaspora românească, cu o identitate şi putere de expresie naţională, care capătă valenţe originare proprii.

Puterea Diasporei s-a văzut prima oară, la alegerile prezidenţiale din 2009, când a făcut diferenţa în favoarea lui Traian Băsescu faţă de Mircea Geoană. Atunci românii din ţară au aflat că există, mai ales, în Europa o forţă politică şi culturală identitară, care îşi impune punctul de vedere în politica internă. La alegerile din noiembrie 2014, Diaspora a impus preşedintele în favoarea candidatului PNL, Klaus Iohannis, cu sprijnul serviciilor secrete. Românii din ţară au descoperit cu mirare, că există deja o forţă politică şi economică peste hotare care deja impune preşedintele României. S-a ajuns la această situaţie datorită faptului că circa 5 milioane de români, partea cea mai activă a societăţii româneşti, au luat calea străinătăţii. Nu discut aici dacă întotdeauna Diaspora a avut dreptate să impună preşedintele sau un anumit curs politic sau economic, ci despre un fenomen care schimbă geopolitica şi percepţia României în Europa. Sunt un milion şi jumătate de români în Italia, peste un milion în Spania, circa un milion în Germania/Austria şi peste cinci sute de mii în UK, plus alte câteva sute de mii de co-naţionali în Franţa, Irlanda, Portugalia, deci putem vorbi despre o entitate naţională Diaspora România în UE, cu aspiraţii şi valori specifice, care se prelungeşte dinspre entitatea celor două state româneşti recunoscute oficial România şi Republica Moldova.

În ultimul an am luat legătura cu comunităţi româneşti şi cu presa din Diaspora, cu „Jurnalul Românesc” de la Viena, „Gazeta Românească” de la Roma, „Ziarul Românesc” din Anglia sau cu fenomenul naţionalist identitar Dan Tanasa din Spania, şi pot spune că asistăm la o inflamare pozitivă a fenomenului românesc în Uniunea Europeană. Forţa econmică, politică şi jurnalistică a Diasporei poate fi un atuu al României de a-şi impune punctele de vedere în faţa Comisiei Europene şi a cancelariilor marilor puteri europene şi nu numai. Un simplu film denigrator transmis de Channel 4 a scos mii de românii la proteste în stradă la Londra. La fel, şi acum câţiva ani, sute de români au protestat la Viena faţă de începerea exploatării miniere cu cianuri la Roşia Montana sau împotriva încercărilor Chevron de a exploata gazele de şist la Pungeşti. În Italia şi Spania, românii au început să facă politic legea în multe consilii locale sau regionale. Diaspora România este o putere social-economică şi politică care nu mai poate fi neglijată de „oraşul mamă” Bucureşti, Bruxelles, Berlin, Roma sau Paris. Asistăm la naşterea celei de-a treia Românii, nu ca entitate statală proprie, ci ca o expresie social-economică, politică şi culturală a românilor care trăiesc şi se afirmă identitar liber în Europa. Deci alături de entităţile statale România, Republica Moldova a luat naştere o entitate trans-statală România Diaspora, pe principiul mereu actual al lui Mihai Kogălniceanu: „Eu privesc ca Patria mea, toată acea întindere de loc unde se vorbeşte româneşte”.

Ionuţ Ţene