Plelerinaj la Mariazell: lăcașul sfânt al Austriei

După câteva zile de ski la o stațiune de pe cel mai estic versant al Munților Alpi, nu am putut rata momentul să mergem duminică cu prietenii noștri din Viena-, redactorul șef de la Jurnalul Românesc, președintele Asociației Culturale Mihai Eminescu și administratorul site-ului: Pagina Românilor din Austria-, la mănăstirea Mariazell, lăcașul sfânt catolic al Austriei, un fel de Putna a austriecilor. Drumul de la stațiune la mănăstire, circa 70 de kilometrii trecea pe serpentine abrupte săpate în stâncă. Ningea ca în poveste, de zăpada acoperise șoseaua, așa că emoțiile au fost mari să nu derapăm în brazii seculari de pe margine, pe care austriecii nu-i taie, dar intră cu drujba la noi în pădurea virgină din Parcul Retezat. Efortul a fost răsplătit cu priveliștea unei mănăstiri aproape milenare. Mariazell are Hramul Sfintei Fecioare Maria și cu această ocazie Papa de la Roma poposește la pitoreasca mănăstire. Mariazell a devenit celebră în 1157 când niște ciobani de la munte au sculptat o statuie cu Fecioara Maria și Pruncul Iisus din lemn de tei.

Ei au pus-o pe un deal și drumeții care se rugau ei li se împlineau dorințele. S-a dus vestea în lume despre minunea icoanei. Așa că episcopul catolic a construit o biserică din piatră în stil gotic. Icoana a fost îmbrăcată în aur și argint. În secolul XVIII-lea pe fosta biserică gotică s-a ridicat una în stil baroc. Și azi se mai văd ogivele și coloanele gotice încastrate în noua biserică catolică. Când am intrat în biserică am simțit puterea Duhului Sfânt. La mănăstire sunt poze expuse cu Bartolomeu, patriarhul ortodox al Constantinopolului. Mi-a plăcut că catolicii austrieci stăteau pe băncuțe și se rugau în liniște la icoana făcătoare de minuni. După ce ne-am rugat am mers la celebrele patiserii unde se servește turta dulce de Mariazell. În această localitate s-a dospit prima turtă dulce din lume.La Mariazell s-a inventat turta dulce făcută din miere extrem de delicioasă. Cu o mănăstire si cu ajutorul turtei dulci turiștii dau năvală la Mariazell. Localitatea e împânzită de cafenele, pastiserii, suveniruri cu mănăstirea. O afacere de turism profitabilă. Îmi pare rău că la Mariazell nu prea au ajuns români, deoarece pliantele din mănăstire erau în multe limbi europene, chiar și în maghiară și slovacă, dar nu în română. Pe o vreme feerică cu ninsoare am plecat din Mariazell cu sufletul mai curat ca zăpada de pe brazi.

Ionuț ȚENE