Sebi, un comediant pentru eternitate

Nici nu mi s-au uscat bine lacrimile de la plecarea lui George Motoi, pe care l-am numit nu o data Peter O’Toole al teatrului si filmului romanesc, model de seriozitatate creatoare, ca azi primesc o noua veste tragica, moartea lui Sebi, a actorului Eusebiu Stefanescu, un alt nume de rezonanta al scenei romanesti, la fel de serios ca Motoi, dar la extrema cealalta, a cozeur-ului, a clown-ului, a cabotinului. Aceasta masca, la unii actori, rari, e o perdea fata de societatea ingrata care ii neglijeaza, ii uita, ii omoara. Si Sebi a simtit nevoia sa-si creeze singur o lume a lui, un cerc elitist, pe care l-a transformat intr-un bun public.

Despre Cabotinii lui Fellini, am discutat adesea cu Eusebiu, cu “Sebi”, asa cum ii spuneau prietenii. Iar unul dintre marii lui prieteni a fost Nicolae Praida, zis Coti. Eu prin Coti l-am cunoscut pe Sebi, dupa o premiera la Teatrul Mic, unde jucau amandoi. Ani buni, acest cuplu, Sebi si Coti, a fost nedespartit. I-am urmat in zeci de locuri, mai ales la beraria lor preferata, de langa Ateneul Roman, unde isi avea si Coti locuinta. Discutiile dintre ei erau adevarate spectacole, sublime momente de cabotinaj, de polemica vindecatoare. Erau, daca vreti, replica mica (de la Teatrul Mic) data “bulandristilor” (de la Bulandra) Gheorghe Dinica si Marin Moraru, alt cuplu de neegalat al scenei si culiselor romanesti. Am avut sansa sa-i cunosc pe toti, sa-i urmaresc la repetitii, la spectacole, in culise, in viata publica, sa scriu despre ei in fel si chip. Le-am fost cronicar de nadejde, iar unii imi marturiseau ca au cronicile mele in rama. Asta mi-a spus-o Florin Piersic. Sa-l cred? Da, il cred.

Chiar ca astfel de oameni sunt de neinlocuit. E imposibil sa-i inlocuiasca scandalagiii de la tribuna parlamentului. Alde Basescu, Becali, Udrea etc. pot fi lesne inlocuiti, hoti ca ei sunt cu miile, dovada ca ei ajung de regula dupa gratii, nu mai are nevoie nimeni de asa otrepe, se devalorizeaza, ca leul! Pe cand acesti mari actori sunt ca pietrele rare, sunt de neinlocuit. Dupa Sebi Stefanescu, nu-mi imaginez ce alt actor poate sustine asemenea recitaluri de poezie, sublime, cum le facea el. Era cabotinul delirului poetic. Cu recitalurile lui, adevarate lectii de scamatorie poetica, a facut cele mai mari servicii poeziei romane. El recita in cascada, ca nimeni altul, din Eminescu, Blaga, Arghezi, Toparceanu, Sorescu, Nichita Stanescu si alti zeci de poeti, ale caror poezii le alegea dupa ritm, substanta, ingeniozitatea stilului, umor. Si le adapta la locul unde recita, unde era chemat sa aduca bucurie. Le adapta in maniera commediei dell’arte.

 
L-am vazut peste tot, de zeci de ori. La Festivalul de poezie “Nichita Stanescu” de la Ploiesti, Sebi era rege. Pot spune ca un Caramitru, singurul recitator de calibru care a mai ramas, e o bagatela fata de farmecul lui Sebi, care transforma locul unde se afla intr-o adevarata scena de vis, mai ales cand il aducea si pe Ionut, fratele sau, celebrul flautist, si transformau totul intr-un show de muzica si poezie aleasa, asa cum odinioara facea si Caramitru cu Johnny Raducanu, un alt nume greu, de neinlocuit. Ion Caramitru se straduieste sa-l inlocuiaasca pe Johnny, dar carjele se vad. Totul acum e doar fum, ceata, caricatura. Oriunde se face un aliaj, e subred, asa cum nici Virgil Flonda nu poate fi inlocuit in spectacolul lui Purcarete de la Sibiu dupa Asteptandu-l pe Godot!

Minuni de talente! Se duc valorile mari ale Romaniei si prapastia fata de actuala generatie se tot mareste, fiindca Romania e deformata politic, orientarea presei este numai spre politicieni, spre gascari, spre puscariabili, cultura e neglijata, abandonata, ori daca societatea nu e pregatita sa primeasca arta, sa traiasca prin cultura, ea, cultura, moare. Valorile actuale sunt departe de scoala de aur al actorilor Romanei. A existat mereu, inca de pe vremea lui Alecsandri, un cult pentru actorul roman. Toti regizorii Romaniei au facut din ei minuni. Fiecare a creat o scoala de actorie, de care si-a legat numele. Pe cine nu au impus Ciulei, Pintilie, Esrig, Serban, Tocilescu etc.?

Iar in film, Nicolaescu promova numai vedeta, numai mari actori. Vedeti Mihai Viteazul, cu o echipa de actori fantastica, unul si unul! La fel actritele, vedeti ecranizarile sale, o adevarata parada de frumuseti! Nicoleascu avea un cult pentru vedete, sa introduca in film nume noi, sa creeze noi staruri. Sergiu Nicolaescu are multe pacate, dar aceasta calitate le umbreste pe toate: faptul ca el a promovat in filmele sale Actorul, ca a gandit filmul ca la Hollywood, pe baza de vedeta. Ce vedete au lansat noii cineasti premiati la Cannes si Berlin? Care sunt starurile actoricesti impuse de ei? Nici unul!
Nu stiu de cate ori nu le-am spus tinerilor cineasti, Romania are actori fantastici, faceti filme pentru ei, nu-i pierdeti din mana, faceti filme pentru actori ca George Motoi, Dinica sau Stefan Iordache. Nimic. Nu l-au abordat decat pe Victor Rebengiuc, fiindca asta era linia indicatiilor de culise. Foarte bine, dar sa-ti scape un actor ca Sebi? Noua generatie de cineasti a facut o crima ignorand un astfel de actor fellinian. Dar nici nu le pasa, nici nu realizeaza, fiindca ei nu merg la teatru, nu-i cunosc pe marii nostri actori.

Pe Sebi l-am cunoscut mai bine ca om si actor la filmarile peliculei Destinatia Mahmudia (1981), la care am fost producator delegat. Filmarile au avut loc chiar in localitatea dunareana ce da numele filmului. El joaca aici rolul principal, al unui pilot care lucreaza pe un avion utilitar si se leaga o poveste de dragoste cu o pictorita din zona, jucata de actrita Eniko Szilaghi, frumusetea de atunci a filmului romanesc. Si Sebi se indragostise in realitate de actrita, mai mult decat de personajul ei. Era mai autentic in afara cadrului decat in cadru, fiindca nea Sandu Boiangiu, regizorul, nu prea a avut imaginatie. Si de aici, tot felul de incurcaturi, de intamplari melo pentru un film in film.Sebi era un om placut, un veritabil cozeur, transforma locul unde se afla intr-un salon frantuzesc. Farmecul lui din culise nu prea a fost speculat in filmul romanesc, sa retii un medalion al actorului. De aceea s-a retras in turnul de fildes al poeziei. A fost distribuit mai mult in filmele lui Nicolaescu si Malvina Ursianu, care il preferase si pe Motoi. Ea cultiva numai actori de soi. Sebi putea juca orice, iar in personaje alunecoase, perfide, era neintrecut.

In cadru putea fi la fel de placut ca si in afara lui, in culise. Cultiva firescul artistic, un firesc de gradul 2. Nu stiai cand era el sau celalalt eu. Un cozeur deosebit. Rari parteneri de dialog ca Sebi, cu umor, cu replica, plini de anecdote, sclipitori, dornici mereu de a invata. Marturisesc ca e singurul actor care mi-a cumparat sistematic carti. Ba odata a luat un vraf plin si le-a dus la facultate, la Hyperion, unde era profesor, apoi decan. Aceasta Universitate privata a fost fondata de doi artisti neintrecuti, de Geo / Geo Saizescu, si de el, de Sebi. Acum nu mai sunt. Amandoi s-au dus in lumi mai bune, cu siguranta. Oare cine va veni in loc? Ei bine, oricine va veni, nu-i poate inlocui, ei sunt de neinlocuit. Cum este si Nicolaescu, desi acum cineva sta pe scaunul lui la UARF. Dar a ocupa un scaun nu inseamna a inlocui un om sau a fi cat umbra lui macar.
Mi-aduc aminte ce mi-a spus Sebi odata, cica “am cartea ta, Sacralitatea, pe noptiera, mereu citesc din ea, mai ales inainte de a pleca la cursuri. Citesc un fragment, ca din Biblie, sa-mi fac incalzirea, fiindca acel fragment imi da idei, ma duce cu gandul departe, ma incarca, iar cand ajung la clasa, am deja clar in minte ce vreau sa le zic studentilor!” Asa ceva nu mi-a mai marturisit decat Damian Crasmaru, ca asa procedeaza si el cand se duce la cursuri, citind din Mastile lui Caragiale, pe care o considera “Biblia poporului roman”. Nu stiu daca isi mai mentine opinia. Oricum, asa le-o recomanda studentilor.

Asemenea marturisiri trebuie dezvaluite, fiindca arata esenta noastra ca intelectuali, nevoia de a invata, de a prelua si de a da mai departe. Nu e o rusine sa ne citim unii pe altii si sa ne bucuram de talentul cuiva, de faptul ca langa noi traieste o valoare. Numai o societate bolnava nu-si recunoaste valorile si le lasa de izbeliste. Si ele se imbolnavesc. Cred ca toata generatia mea, toti actorii in jur de 70 de ani, sunt bolnavi. De cate ori revin in tara si ma intalnesc cu ei, se plang ca sunt uitati, ca nu mai joaca, fiindca nu-i mai solicita nimeni, asa cum se plangea si George Motoi. Le e lehamite de epoca in care au ajuns sa traiasca. Iar un actor ca Papil Panduru chiar folosea cuvantul “greata”, in sens sartrian.

Iar Sebi, o, minunea de Sebi! El nu se prea plangea, nu facea politica, evita. Nici despre boala lui nu a suflat un cuvant. Ca si Motoi, era discret. Il sacaia doar Coti, cu coltii lui satirici, dar Sebi para. Iar acum, chiar ca, fara el, Romania e mai saraca, mai saraca cu un comedian. Era un mare comedian, in adevaratul sens al cuvantului, asa cum vorbim de marii actori ai lui Fellini. Din pacate, Romania de azi are nevoie de altfel de comedieni, de circari ca Basescu et co, de maimutoi, care au omorat arta, care au pus mafia coruptiei in locul culturii. Acum e invinuit ca a delapidat 9 milioane de euro! Vai, ce s-ar fi putut face in teatru cu asemenea bani! Dar a investit vreun hot in cultura, vreun Vanghelie, Videanu, Oprescu, Patriciu sau Tiriac?

O generatie de politicieni se recunoaste dupa valorile artistice pe care le-a creat, le-a sustinut, le-a obladuit. Ori actuala generatie de politicieni romani nu a cultivat decat propriul interes si propriul scandal. A facut din politica un mare cort, iar fruntasii ei s-au balacarit ca la usa cortului. Si cine sa mai formeze un nou public dornic de teatru, de concert, de opera sau de arta plastica? Chiar ca e amurgul zeilor in cultura romana. Se duc pe rand marile valori, necunoscute de noul public format de scandalagii puterii. Cine sa-i pomeneasca? Actorii au nevoie sa fie iubiti cat sunt in viata! Dar in Romania nu-i iubesc nici in moarte. Nu am citit nici un articol despre plecarea lui Motoi. A, ba era unul, in care nu se spunea nici un cuvant despre valoarea marelui disparut, ci despre faptul ca la inmormantarea lui prima sotie avea o haina de blana, iar a doua, una de piele! Asta stie presa romana! Asa cum l-au balacarit si pe Nicolaescu in fel si chip! Se rasucesc mortii in groapa din cauza vanatorilor de scandal! Cine stie ce vor mai scorni si despre Sebi! Romania se desparte de astfel de oameni, adica ei pleaca, se despart de ea, fara ca romanii sa realizeze ce pierd! Iata adevarata tragedie (in)umana a tarii noastre!

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York