Chiar îi spuneam lui Romeo Moşoiu, vicepreşedintele naţional şi un vechi activist creştin din anii 90, la şedinţa de constituire a filialei clujene a Asociaţiei „Părinţi pentru Ora de Religie” că reacţia Bisericii trebuie să fie pozitivă şi nu reactivă la provocările seculariste, de sorginte ateistă. Profesorul de la Buzău sau deputatul Cernea, provin cultural din gândirea comunistă şi dintr-un stil de viaţă şi de societate laică, specifică bolşevismului sovietic, de aceea, poate, atacă, prin toate mijloacele, ora de religie, nu ca materie şcolară, ci pentru a lovi în creştinismul românesc. Chiar şi decizia Curţii Constituţionale care cere ca elevii să depună o solicitare scrisă pentru a face ora de religie are o puternică componentă educativă comunistă provenită din sechelele vechiului regim ateu. Cei care nu doreau să facă religie trebuiau să depună cererile, nu invers. În general, membrii C.C. sunt legaţi structural, prin educaţie şi vârstă, de regimul ateu comunist, de dinainte de 1989. Am salutat poziţia ofensivă a BOR şi societăţii civile creştine, care nu a mai fost reactivă, ci pozitivă, promovând în stil modern, pe internet, facebook şi prin videoclipuri inteligente cu mari artişti, necesitatea menţinerii orei de religie în şcoli. În toată Europa, mai puţin în Franţa, ora de relige este obligatorie, dovadă că Germania sau Austria sunt ţări cu o puternică tradiţie democratică în care valorile creştine sunt respectate.

În această chestiune, în România, sechelele comunismului ateu şi propaganda bolşevică face victime morale: intelectuali sau profesori secularişti confundă democraţia cu ateismul datorită educaţiei materialist dialectice şi a orelor de CSP îngurgitate înainte de 1989. Până la urmă nu a fost rău că Biserica s-a confruntat cu această provocare. Mobilizarea societăţii civile creştine, a profesorilor de religie, parlamentarilor, artiştilor români şi a intelectualilor a fost exemplară. Aproape 2 milioane de cereri au fost depuse la inspectoratele şcolare de părinţi şi elevi pentru a face ora de religie. Asta arată puterea Bisericii şi a creştinilor români în general în societatea noastră. Până la urmă completarea cererii pentru ora de religie este o mărturie de credinţă în Dumnezeu. Curtea Constituţională a judecat strâmb cererea profesorului din Buzău, care cerea ca ora de religie să devină opţională. Religia ca şi matematica, chimia, fizica, istoria sau geografia nu e o materie opţională sau facultativă cum vrea deputatul Cernea, ci obligatorie. Poate Cernea sau Moise vor înlocuirea orei de religie cu ora de sexualitate? Religia trebuie tratată ca o materie „cu aceleaşi drepturi şi egală” (eu o consider „mai superioară”) faţă de fizică sau chimie. Conform ilogicii Curţii Constituţionale (comuniste?), atunci şi părinţii sau elevii pot depune o cerere la direcţiunea şcolii că nu vor să facă matematică sau geografie, că sunt materii opţionale, că e dreptul elevului să aleagă facultativ şi în cunoştinţă de cauză dacă mai face matematică sau nu. Cred că Parlamentul României va corecta această aberaţie decizională a Curţii Constituţionale, la cererea unor cetăţeni care nu cred în Dumnezeu şi preferă să fie mistuiţi de ură împotriva Bisericii. Personal m-am implicat ca fetele mele să urmeze ora de religie, care este o mărturie de credinţă, voi aţi făcut-o?

Ionuţ Ţene