A murit părintele Roman Braga, ultimul supravieţuitor al Rugului Aprins

Părintele Roman Braga, unul din cei mai mari duhovnici români, a murit în această dimineaţă, la vârsta de 93 de ani, titrează ActiveNews.

Născut în Basarabia, la Condriţa, părintele Roman îşi începe pregătirea teologică la seminariile de la Cernica, Bucureşti şi apoi Chişinău.

În 1947 a absolvit cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pentru ca un an mai târziu să se înscrie la doctorat. Apropierea de viaţa autentică creştină o începe de la vârsta de 12 ani, când a intrat pe poarta Mănăstirii Căldăruşani. Însă vocaţia sa de luptător se va concretiza în timpul facultăţii, când căuta calea pentru a înfrunta ideologia comunistă.
Îl cercetează pe Sandu Tudor la Antim, la conferinţele cu miros duhovnicesc ţinute de monahi şi intelectuali ortodocşi. Sandu Tudor este cel care îl convinge că împotriva comunismului se poate lupta numai cu armele duhovniceşti. Totodată, tânărul Braga este implicat în grupul studenţilor de la Teologie care nu puteau accepta instalarea regimului comunist în România.Alături de alţi colegi, precum Antonie Plămădeală, Nicolae Bordaşiu sau Paul Munteanu, redactează un manifest intitulat „Fraţi creştini” în care îi îndeamnă pe români să păstreze în post sâmbăta din Săptămâna patimilor care cădea de 1 mai.

La 9 iulie 1948 este arestat, apoi condamnat la cinci ani temniţă grea. A fost trimis la Peninsula-Valea Neagră, în „brigada preoţilor”, unde a muncit timp de 582 de zile. arturiseste Parintele: „Nu ca eu am fost legionar, ca n-am facut parte din nici un grup, ca sa spun asa. Dar Parintele Bordasiu a fost. El era cautat, eu am fost acuzat ca l-am gazduit; l-am gazduit, l-am ajutat. Am fost condamnat 5 ani pentru omisiune de denunt si ajutor.” La 27 iulie 1953 a fost eliberat. Dupa ce a iesit din prima detentie,Mitropolitul Sebastian Rusan de la Iasi l-a tuns in monahism si l-a hirotonit diacon in anul 1954. La catedrala din Iasi a facut buna misiune, mai ales cu tinerii. Insa nu le era pe plac oficialilor activitatea Parintelui Roman si cautau motive sa-l inchida din nou. Nu gaseau motive. „De condamnat, spune Parintele, trebuia sa fiu condamnat. Mi-au spus-o de la inceput. Dar nu stiau ce vina sa-mi gaseasca. Si m-au bagat pana la urma in grupul Rugului aprins.” A fost arestat si dus la Bucuresti. Întrebat dacă duce „activitate duşmănoasă” contra regimului, părintele Roman Braga a răspuns: „Am pastrat in biblioteca mea carti cu continut dusmanos regimului actual, cum ar fi de exemplu „Destinul omenirii” de autorul P. P. Negulescu si altele. Am scris note, referate si comentarii antimaterialiste cu privire la biologia marxista si alte teme, pe care le-am discutat si cu altii ca: Plamadeala Leonida, Lungeanu Mihai si altii de care nu-mi mai reamintesc.

In toata perioada 1953-1958, in mod consecvent si cu scop dusmanos regimului democrat, am facut educatie anticomunista in randul tineretului si in special a celui studios, deoarece speram ca astfel sa-i rup de regim si de conceptiile sale si apropiindu-i de manastire, acestia nu vor mai contribui cu nimic la mentinerea si consolidarea acestui regim.

Tot in cadrul acestei activitati dusmanoase, am participat la meditatiile tinute in anul 1957, vara, de catre staretul Sandu Tudor de la Manastirea Rarau. Cu ocazia acestor meditatii, eu am stat la Manastirea Rarau opt zile, timp in care impreuna cu Sandu Tudor am facut educatie antimaterialista unui grup de trei studenti de la Facultatea de Arhitectura din Bucuresti. Unul dintre ei se numea Gheorghe Vasii, al doilea Radulescu Nicolae, iar de al treilea nu-mi mai reamintesc.”

În 1958 a fost condamnat, din nou la 18 ani de închisoare şi 10 ani de degradare civică. A fost eliberat în 1964, odată cu decretul lui Ceauşescu. În total, a făcut 11 ani de închisoare.