[VIDEO] „Contra curentului”, de Ionuţ Ţene, o carte despre adevărul istoric, căutat cu iubire şi sinceritate

Vizitatorii celei de-a XVI-a ediţii a Târgului de Carte Gaudeamus s-au adunat sâmbătă, 25 aprilie, în jurul evenimentului de lansare a cărţii „Contra curentului, Radiografii istoriografice post-moderne”, scrisă de Ionuuţ Ţene. Printre cei care au vorbit despre carte s-au numărat rectorul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, academicianul Ioan Aurel Pop, precum şi cercetătorul şi istoricul Vasile Lechinţan.

„Eu mă bucur să am acest privilegiu, de a prezenta un tânăr istoric, produs al şcolii istorice de la noi, de la Cluj, care este şi doctor în istorie, care s-a afirmat pe tărâmul cercetării istorice şi pe tărâmul criticii istorice. Spuneam mai înainte cu circa o oră că lucrările de istorie sunt în general teste de responsabilitate. O carte de beletristică e una vocaţională şi ţine de talent, poate să ne placă sau poate să nu ne placă, ăsta-i e specificul. O lucrare de istorie nu aş zice că e una ştiiţifică, pentru că e un termen greu pentru un istoric, istoricul este un om care tratează trecutul cu metodele istoriei, care nu sunt cele ale ştiinţei exacte, dar vă reamintesc că de 400 de ani încoace, de la Grigore Ureche şi Miron Costin, noi, istoricii de meserie, am făcut studii de specialitate ştiind că o să dăm seama de ale noastre. Din păcate sunt autori astăzi care se prezintă istorici, ignoră faptul că vor da seamă de cele câte scriu şi seamănă vânt ca să culeagă furtună. Tânârul istoric Ionuţ Ţene a prins din zbor de multe ori şi aspecte de responsabilitate istorică şi a prezentat cu bunăcuviinţă exemple de derapaje grave ale unor istorici care mint cu bună-ştiinţă. Toată reflectarea istoriei este o succesiunde de valuri care vin şi se retrag şi dl. Ţene este din acei istorici pătrunşi de responsabilitatea actului scris şi mai ales de datoria istoricului de a îndrepta gustul publicului spre ceea ce este drept, demn şi mai ales în limita în care ne-a lăsat pe noi Dumnezeu să o facem, adevărat. Istoricul care nu caută adevărul poate să fie poet, eseist, filosof, politician şi politolog în acelaşi timp, dar el nu mai e istoric. Istoricul are obligaţia de la Herodot încoace, ca meseriaş, să caute adevărul”, a precizat rectorul UBB, Ioan Aurel Pop.

Istoricul Vasile Lechinţan a menţionat că prin lcurarea scrisă de dr. Ionuţ Ţene avem o perspectivă extraordinară despre tot ce s-a scris în istoriografia românească după anii 90, mai ales după anul 2000. „Este o lucrare frumoasă, din care răzbate o iubire extraordinară faţă de trecutul nostru”.

„Mulţumesc Editurii Şcoala Ardeeană că a avut curajul să publice această carte. Vreau să vă fac o mărturisire: în luna martie am făcut un pelernaj la Mănăstirea Petru Vodă, acolo m-a primit părintele stareţ Hariton. I-am oferit cartea ieşită proaspăt de la tipar, a citit titlul şi spune părintele stareţ: e greu să fii contra curentului! I-am spus: e greu, mă mai duce curentul, mă mai duce la vale. Singur, cartea aceasta nu este pur şi simplu una clasică, de istorie, de istoriografie. Am scris şi cărţi de istorie clasică. Este mai mult o carte de gazetărie istorică, despre jurnalism istoriografic, publicistică istorică. La o balanţă aş spune că 60% e mai mult jurnalism decât istorie, însă este născută din lecturile mele. Am încercat să dau răspunsuri la anumite curente, la anumite opinii apărute în gândul istoricilor români. Poate să pară o generalizare, adică eu critic acolo acea numită istoriografie care ca şi în perioada comunismului se transformă într-o ideologie care promovează un nou limbaj de lemn. Repet, nu generalizez, nu înseamnă că toată istoriografia românească de după 90, sau anii 2000 se ancorează într-o istoriografie ideologizată. Există însă un curent puternic, reprezentat de Lucan Boia, dar nu numai, un curent instituţional sau mai degrabă instituţionalizat – mă refer aici la anumite fundaţii care finanţează cu foarte mulţi bani această producţie istoriografică. Mă refer la anjumite institute străine, care dintr-o dată îşi deschid conturile spre a finanţa aceaste scrieri aşa-zis istorice. Nu ar fi rău că se finanţează scrieri, dar aceşti istorici care scriu în urma acestor burse nu spun adevărul istoric sau nu încearcă să spună adevărul storic. Mă refer la sinceritatea scrisului istoric. E foarte imporntat pentru un istoric să nu mintă. La sfârşitul anilor 90 a apărut o directică a Consiliului Europei, cum să scrie istoricii. În 2006 a apărut o directivă a Comisiei Europene despre cum să privim istoria. Aceste directive nu trebuie să se transforme ca acele directive din perioada comunismului. Istoricul trebuie să caute cu sinceritate adevărul”, a declarat dr. Ionuţ Ţene, autorul cărţii.

NapocaNews