Cel mai frumos glas din Romania – mort la Viena…

Lerchenfelderstraße 62 – daca opresti in fata casei frumoase si bine renovate din sectorul VIII al capitalei azi, n-ai cum sa nu observi placa comemorativa care aminteste de marele cantaret de opera Traian Grozavescu care in incinta sa avea sa fie ucis de propria sotie cu aproape 90 de ani in urma.

Grozavescu, banatean de origine, cucerise in anii ´20 operele din Viena si alte capitale europene cu glasul lui nemaipomenit. De pilda, criticul artistic al ziarului „Salzburger Chronik” scria: „Dupa decesul prea timpuriu al lui Caruso a aparut in sfarsit un nou tenor de o coplesitoare stralucire…Dansul poseda atat de multe calitati artistice si muzicale, incat ne aminteste cu fiecare sunet emis de ilustrul predecesor pe care aproape ca il intrece.”

Viata acestui talent exceptional avea sa se sfarseasca intr-un mod la fel de tragic ca si misterios. In data de 15 februarie 1927, in jurul orei pranzului, a avut loc o puternica cearta intre artistul si nevasta sa Nelly, fiica lui Teodor Kövesdy care fusese implicat in mai multe scandaluri financiare inca din perioada monarhiei austro-ungare. Traian Grozavescu avea de gand sa plece intr-un turneu la Berlin , pentru prima oara nefiind insotit de sotia sa ce a suparat-o pe aceasta la culme. A inceput, la randul ei, sa-si pregateasca valizele. Cantaretul i-a scos iara lucrurile din bagaje, luand pe data aceasta si cheile. Dupa o incercare sa aplaneze conflictul, s-au intamplat – conform lucrarii „Viena secreta” a lui Alexandru Popescu – urmatoarele: ” Nelly s-a furisat pe la spate, a lipit revolverul de ceafa sotului si a tras. Moartea a fost instantanee, Grozavescu prabusindu-se la pamant.” Aproape ca ar fi avut de suferit si sora artistului Olga, care era prin preajma. Cu ceva timp dupa constatarea decesului de catre un medic a aparut si tatal faptasei Kövesdy. Intrand in apartament nu avea ceva mai bun de facut decat … sa-i sarute mana asasinei.

Aflarea vestei a starnit o veritabila isterie la Viena: cand sicriul a fost transportat spre gara – Grozavescu urma sa fie inmormantat la Lugoj – mai multa luma ar fi asistat la marginiile strazilor decat la funerariile imparatului Franz Iosif in 1916, asa un martor ocular din acele zile.
Nelly Grozavescu nu trebuia sa stea nici macar o zi la puscarie pentru fapta sa ceea ce se datora unei legi ciudata privind „uciderea din afect”. In toate procesele de acest gen faptasii – sau faptasele – au fost gratiati. Mai mult ca atat, inca in timpul procesului un ziar vienez ii oferea prilejul sa-si publice memoriile intr-un serial. Sub titlul „Aus dem Haus der tausend Qualen (Din casa cu o mie de chinuri)” il mai imporsca cu noroi pe cel caruia ii luase viata amintand de relatia lui Grozavescu cu cantareata Joephine Stransky.

Chiar daca asasinare tenorului vienez de origine romana este considerata azi o crima pasinala si atat, mai raman fel si fel de aspecte care ar trebui sa dea de gandit: de ce Grozavescu l-a rugat pe colegul lui Anton Arnold (si acesta nascut in Banat) sa-l insoteasca pentru a-l „proteja” ? Alt aspect: Nelly ar fi descris exact scena asasinatului in memoriile sale (scrise inainte de producerea evenimentului!) ceea ce ar fi demonstrat premeditarea crimei. O familie de polonezi ar fi dorit sa mai furnizeze doamnei Olga Grozavescu mai multe informatii dar vazand ca vine insotita de alte persoane la intalnire a refuzat sa mai ofere detalii suplimentare.

Cu aproape trei saptamani dupa decesul violent al stelei muzicii de opera din Viena, mai precis in noaptea intre 5 si 6 martie 1927 , a avut loc spargerea apartamentului din Lerchenfelderstraße de catre autori necunoscuti. Spre stupoarea politiei s-a constatat ca singurul obiect furat era o valiza cu un fund dublu (aceasta nici nu aparea in inventarul politiei). Trebuie mentionat si faptul ca hotul misterios nu avea cum sa fie o persoana necunoscuta, altfel n-ar fi trecut de portarul casei. In afara de acest lucru – broasca respectiv tablia usii e la apartament erau scoase fara niciun zgomot (altfel ar fi alertat niste vecini).

Continutul misterioasei valize ? Fapt e ca , dupa cum am mentionat si mai sus, socrul lui Grozavescu, Teodor Kövesdy, fusese implicat in diverse transactiuni financiare care desigur nu erau „curate”: afacerea generalul Auffenberg (musamalizata cu succes) sau afacerea Windisch-Graetz (falsificarea bancnotelor). Si in anii Primei Republici de dupa 1918 Kövesdy s-a implicat in afaceri la fel de banoase ca si dubioase. Cert este ca statea la un moment dat in aceeasi celula de puscarie in care a fost gazduit si Dumitru Caltun, fost ofiter de informatii in armata austro-ungara care facea spionaj in favoarea Romaniei, dar si a Rusiei. Plus …Caltun fusese primul sot al fiicei lui Kövesdy, Nelly…

Cand a fost intrebat la procesul fostei sale neveste despre acea perioada a declarat sec: „Am suferit un accident la cap si am uitat tot!”

Pentru Jurnalul Romanesc: Peter Terzer