Să nu ne facem iluzii – Rusia și Statele Unite duc aceiași politică imperialistă

În istorie marile puteri au ținut aproape întotdeauna cont doar de propriile interese, nu au fost niciodată preocupate de soarta națiunilor mici. Nici astăzi situația nu este diferită, dacă aruncăm o privire spre est vedem cum Ucraina a fost transformată într-un experiment geopolitic. Protestele pro-UE de la sfârșitul lui 2013 și începutul lui 2014, cunoscute sub numele de ”Euromaidan”, au fost puse la cale de serviciile secrete occidentale pentru a instala la Kiev un guvern supus intereselor SUA și ale Uniunii Europene. Trebuie să fim naivi să ne imaginăm că astfel de proteste, cu caracter politic, la o scară atât de mare, pornesc natural: că așa au chef deodată sute de mii de oameni să iasă în stradă. Nu, asemenea manifestări sunt întotdeauna planificate în culise. Apoi Rusia a anexat Crimeea, în urma instaurării noii puteri la Kiev și a destabilizat întreaga țară alimentând cu arme, oameni și bani mișcarea separatistă din Donbas. Astăzi războiul continuă în Ucraina în ciuda înțelegerilor de la Minsk. La 25 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, ne aflăm într-un al doilea război rece, iar posibilitatea unui conflict militar între Statele Unite și Rusia a crescut din nou.

Oricât de imperialistă a fost politica externă a Rusiei în ultimul sfert de veac, ar fi o lipsă totală de obiectivitate să nu afirmăm că și SUA au început războaie în acești ani. Conflictele din spațiul ex-sovietic: Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia, războiul din Georgia din 2008, iar mai recent anexarea Crimeei și războiul din estul Ucrainei demonstrează că cel mai mare stat din lume încă caută să domine spațiul pe care odată îl controla. Dar nici americanii nu s-au lăsat mai prejos când a fost vorba de a porni războaie: războiul din Golf (1990-1991), războiul din Bosnia, conflictul din Kosovo, invadarea Afganistanului în 2001, invadarea Irakului în 2003, susținerea rebelilor în războaiele civile din Libia și Siria. Și aș putea înșira alte conflicte de pe glob în care Statele Unite au intervenit sub o formă sau alta în ultimele două decenii. Asemeni armatei ruse și a forțelor pro-rusești, soldații americani și rebelii sponsorizați de Unchiul Sam au comis crime de război împotriva populației civile. E foarte simplist și fără sens să credem că americanii sunt ”băieții buni” așa cum vedem în filmele de la Hollywood și că doar rușii se fac responsabili de imperialism. Desigur, americanii au pretextele lor: că luptă pentru democrație, că luptă pentru drepturile omului, împotriva tiraniei, etc. Și Putin are pretexte pentru invadarea Ucrainei. Le credeți? Evident că nu. Atunci să ne gândim de două ori înainte să le credem pe cele ale lui Obama.

Departe să îi urăsc pe americani sau pe ruși, pot să-mi exprim dezgustul față de sistemele din ambele țări, sisteme care au mai multe în comun decât se crede la prima vedere. Îmi exprim dezgustul și față de actualul sistem din România, față de clasa politică care a transformat țara într-o colonie. Klaus Iohannis se comportă mai mult ca un guvernator decât ca un președinte, find o slugă fidelă intereselor Washingtonului și Bruxellesului dar uitând de interesele României. Scutul anti-rachetă de la Deveselu ne poate transforma într-o țintă pentru Rusia, căci facilitatea poate fi folosită și pentru a lansa rachete împotriva altui stat, nu doar în scop defensiv. În cazul unui conflict cu Rusia ne va apăra oare NATO? Mă îndoiesc, Statele Unite sunt interesate doar de poziția noastră strategică și de resursele noastre. În cazul unui război cu Rusia românii vor fi folosiți, foarte probabil, drept carne de tun, căci cum spuneam mai sus: marile puteri sunt preocupate doar de propriile interese. Și cum nu sunt de acord cu politica externă dusă de Statele Unite probabil unii vor gândi imediat să mă catalogheze drept pro-rus. Un rus niciodată nu o să își pună problema dacă e pro-chinez sau pro-brazilian, nici un american dacă e pro-mexican sau pro-japonez. De ce doar noi românii trebuie să fim de partea cuiva înainte de a ne gândi care sunt interesele noastre? Și apoi, în cazul în care pornește un război între Rusia și SUA, sunt șanse considerabile ca acesta să fie un conflict nuclear. În urma unui război nuclear nu există învingători, ci doar învinși. De asta cred că e lipsit de sens să fim filo-ruși sau filo-americani

Înainte de a alege între două puteri imperialiste, care ambele se fac vinovate de război și crime, ar fi bine să ne gândim care sunt propriile interese, căci în cazul unui război nimeni nu se va gândi să ne apare dacă nu facem noi acest lucru. Nu poate nimeni nega faptul că în istorie am avut numeroase conflicte cu Rusia și am avut de suferit de pe urma imperialismului țarist și apoi al Uniunii Sovietice, nici că aceste probleme ne mai afectează puternic și în prezent. Dar asta nu înseamnă că NATO și UE ne vor binele, drept dovadă că România nu e tratată ca un partener, ci ca o colonie, politicienii noștri nu au coloană vertebrală și repetă cu mare grijă discursul occidental. Din păcate nu există voință politică la ora actuală pentru o reformă în politica externă a țării. Nu vom putea fi o națiune puternică până nu ne vom cunoaște prioritățile. În cazul acestui nou război rece cea mai înțeleaptă soluție e să adoptăm o atitudine rezervată, ci nu să cădem în capcana marilor puteri.

Codrin Goia