Ia românească: un brand de ţară

Tot mai mult se impune în conştiinţa europeană şi mondială un format vestimentar tradiţional de o frumuseţe unică şi originală: ia românească. Pentru noi românii ia românească are o îndelungată istorie de la daci încoace, iar oficial a fost înregistrată în analele şi cronicile bizantine încă din secolul VI ca ie din latinescul tunicae lineae, o cămaşă purtată direct pe piele, apărând în „Glossarium mediae et infimae Latinitatis” al lui Du Cange. Termenul de cămaşă îşi are şi origini celtice, pe filiaţie latină: camisa. Cred că ia e un obiect vestimentar născut odată cu poporul român şi împrumutat de la strămoşii daci, fiind un obiect vestimentar tradiţional românesc milenar. Nu se poate preciza exact data apariţiei iei, dar se presupune că ar fi fost prima oară purtată de populaţia din cultura Cucuteni. Ia românească e mai cunoscută şi sub denumirea „cămaşa cu altiţă” (chenar), ia reprezintă mult mai mult decât un obiect vestimentar reinventat de către designerii actuali (internaţionali sau autohtoni) – ea a rămas un simbol, o poveste, o istorie. Materialele, broderia realizată din benzi ornamentale ce caută echilibrul perfect, toate sunt, de fapt, nişte simboluri vizuale cu o mare încărcătură. Proporţiile sunt alese şi verificate cu atenţie de meşteşugar, iar locurile fiecărei broderii sunt stabilite cu stricteţe dumnezeiască pentru a realiza „opera cea mai importantă”, opera a numeroase generaţii de femei. Pe plan internaţional ia s-a impus datorită celebrei picturi „Bluza românească” a pictorului francez Henri Matisse. În raport cu croiala, se poate face următoarea clasificare stilistică a iei: cămaşa „de-a întregul” (cea mai veche), ia (cămaşa încreţită la gât) şi cămaşa cu platcă, (deja cu influenţe urbane, cu dreptunghi de pânză în zona umerilor). Semnul central al cămăşii era crucea, iniţial fiind confecţionată din pânză de in sau cânepa, ca mai târziu să se opteze pentru bumbac sau mătase. În partea de sud a ţării iile erau ţesute cu borangic, iar în toate regiunile erau accesorizate cu broderii la gât şi mâneci şi cu mărgele.

În ultima vreme ia româneasă a devenit un simbol vestimentar prezentată pe toate scenele modei din lume. Acum câţiva ani s-a hotărât ca de Sânziene, pe 24 iunie să se celebreze anual „Ziua Universală a Iei”, pentru a evidenţia şi promova acest accesoriu vestimentar românesc de o frumuseţe unică în lume. Anul acesta se organizează la Viena un eveniment grandios la Palatul imperial Hofburg dedicat Zilei Universale a Iei, în coordonarea şi organizarea Asociaţiei Culturale „Mihai Eminescu” (preşedinte Laura Hant), eveniment la care participă personaliăţi ale vieţii culturale şi politice austrice, precum şi din Diaspora şi România. Ia românească a intrat în colecţii de modă celebre. Moda iei a revenit în ultimii patru ani şi pe podiumurile celor mai prestigioase Fashion Week-uri vest-europene şi nord-americane, deşi în România au fost în mare parte ignorate. Aducerea în actualitate a acestei părţi a culturii româneşti integrate în colecţii sofisticate haute-couture cum ar fi colecţia Yves Saint Laurent La Blouse Roumaine, colecţiile Tom Ford, Jean Paul Gaultier sau Oscar de la Renta popularizează ia şi în rândul tinerilor obişnuiţi să importe, nu să exporte trenduri. Şi la Cluj-Napoca etnograful Gheorghe Căpuşan de la Muzeul „Poarta de su` Feleac” organizează o paradă a portului iei pe străzile capitalei Ardealului. Putem spune fără să greşim că prin ia tradiţională România exportă modă în Europa şi lume. Deja ia românească a devenit un brand de ţară recunoscut.

Ionuţ Ţene