Show Indiggo în Paradisul cartii

In Manhattan, pe malul lui Hudson River, Javits Center este una dintre cele mai ingenioase constructii ale mintii umane. Seamana cu o gigantica orga muzicala. Totul e construit din tuburi de otel si sticla, iar supraetajarile formeaza un labirint aerian, ca un stup de albine cosmic.

Anual, aici are loc un eveniment de exceptie numit BOOKEXPO AMERICA, un superoriginal targ cultural, fara egal. Cu adevarat aici este Paradisul cartii, iar daca este al cartii, este insusi Paradisul mult visat si cautat de generatii intregi de creatori care l-au conceput in fel si chip. Ce fel l-au conceput americanii? Poate incepand cu Jacob Javits, fost senator american, milionar, si Fundatia ce-i poarta numele, care au fondat acest paradis. Si cheia o da inca de la intrare reprezentarea plastica, sculpturala, a lui Javits: un barbat in toata puterea cuvantului, imbracat in costum, cu cravata, iar in fata lui un scaun gol, spre care el arata, atingandu-i spatarul cu mana dreapta. Cu alte cuvinte, Javits ne spune sa ne asezam, fiindca el se afla in slujba vizitatorului, clientului, iar in cazul cartii, a cititorului.
Ei bine, la BEA rege este cititorul, The Reader. El este in mod absolut onorat. Exact ca in paradis. Adica sute de edituri de pe tot pamantul, cu lansari non-stop, ii prezinta milioane de carti. De aceea acest targ se numeste Expo. E ca o expozitie in care, in loc de tablouri, se expun carti. Asa cum visa Ed Ruscha, un cunoscut plastician american, care a facut din carte obiectul artei sale. Asadar, editurile isi prezinta cartile, in fel de fel de aranjamente spectaculare. Dar asta nu e nimic. Ceea ce iti place, poti lua. Aici, in Paradisul cartii, nu ai sa vezi un dolar, o bancnota, de nici un fel. Fiindca nu exista vanzare. Totul se daruieste.

Sigur, trebuie precizat ca BookExpo America este un targ profesionist, la care are acces gratuit orice lucrator din domeniul cartii. Daca faci dovada ca esti scriitor, grafician de carte, editor, distribuitor, agent literar, orice tine de acest domeniu, ai acces gratuit. Targul este o imensa piata de relatii, de afaceri. Evident, au acces si ceilalti oameni, oricine, insa cu bani. Intrarea e in functie de conditia sociala. Daca esti om de afaceri, banker, sa spunem, intrarea este in jur de 600 de dolari. Pentru un om obisnuit, este de 104 dolari pe zi. Dar mii de cititori stau la randuri, platesc, e o mare afluenta, fiindca multi isi pregatesc din timp acest moment de intalnire cu Paradisul cartii.
Evenimentul se desfasoara asa: Daca un autor lanseaza o carte, editura ii pune la dispozitie o suta de exemplare, sa spunem, pe care el le daruieste cu autograf. Iar cozile, la fiecare editura, la fiecare stand, sunt neintrerupte, ore in sir, pana se epuizeaza stocul. Fiecare cititor care vine la targ, poate sa plece acasa cu sute de volume, cu cat poate sa duca. Unii vin cu geamantanele. Si totul este gratuit. Nu mai vorbesc de cadourile pe care le ofera orice editura, de la tricouri si sacose la papusi, carduri cu invataturi, papetarie, abtibilduri.

Mai mult, peste tot, la orice incrucisare de spatii, exista bufete, cu bauturi si fel de fel de bunataturi. BEA tine trei zile, iar a doua zi este rezervata numai industriasilor cartii, si in aceasta zi bufetele sunt cu adevarat festinuri regale, pe care le-ar invidia si Ludovic al XIV-lea. Pentru amatorii de curiozitati, la inchidere se arcunca tone de preparate culinare, bauturi si accesorii publiciutare.

Anul acesta invitata de onoare la BEA a fost China. Pana si la chinezi a curs non-stop sampania. Ii concurau cu bauturi specifice standul Arabiei Saudite, Oman, India sau Armenia. Uluitoare a fost insa desfasurarea Chinei, care si-a aratat maretia si puterea prin zecile de spatii create ca un labirint plin de verdeata. Calitatea hartiei, calitatea grafica in general era cu adevarat paradisiaca. Intrarea principala in Javits Center era dedicata Chinei si debuta cu o expozitie in care era prezentata o istoie a manuscriselor chineze, unele vechi de mii de ani, cum ar fi scrierile pe oase si fildes din timpul lui Shang Dynasty (sec 14 i.C.). De la primele semne grafice la ultimele papirusuri picturale ale lui Peng Wei. Fascinant. Apoi o mare parte de la nivelul 3 al Centrului Javits era ocupata de cartea chineza. In mijloc se afla sala de lansare. Iar lansarile se faceau cu un fast de nedescris. Chinezii au vrut sa demonstreze ca sunt centrul acestui paradis. Cartile lor, cu scrieri picturale si pline de ilustratii, pareau raritati muzeale. O mare demonstratie a locului cartii in viata unui popor. Iar la tot pasul chinezii au prezentat mici specatocle, combinatii de pantomima, recitari si muzica.

*

Dar ceea ce a constituit pentru mine adevaratul miracol in Paradisul cartii a fost lansarea in premiera absoluta, chiar la unul din marile standuri – Noi titluri BEA, a romanului WICKED CLONE de Mihaela Modorcea, sub tehnoredactarea si ingrijirea grafica a Gabrielei Modorcea, sora ei geamana. Romanul a fost insotit de albumul musical omonim, continand 21de cantece si 9 videoclipuri. Ce a avut asa de neobisnuit aceasta lansare? Faptul ca piesa care da titlul romanului a fost interpretata de gemenele Indiggo, dans si muzica, live, in incinta spatioasa a standului. Piesa face parte dintr-un show amplu, dintr-un spectacol muzical pe care fetele il pregatesc pe Broadway. Asadar, e vorba de un amplu proiect – roman, album, carte de poeme, show pe Broadway, serial TV, film. Toate se leaga organic si se implinesc vazand cu ochii.
Dar poate veti zice ca nu e nici un miracol ca o lansare de carte sa fie sub forma unui show. Poate. Insa cu adevarat Mihaela si Gabriela au stiu sa creeze o atmosfera paradisiaca printr-un element insolit: romanul contine, la momentul oportun al actiunii, piesele muzicale din album, sub forma de partituri. Fiecare cititor care primea un exemplar, era rugat sa aleaga o melodie, pe care Mihaela si Gabriela i-o cantau live. Toata lumea era uimita. Primea o carte cantata, o carte pe care autoarele le-o prezentau pe note. Eu am imbatranit in lumea cartii, am scris si lansat 89 de carti si am asistat la sute de alte lansari. Asist mereu la Barnes & Noble la multe lansari deosebite. Dar asa ceva inca nu am vazut. Pentru ca inca nu se crease.

Asa cum inca nu aparuse un roman atat de original ca WICKED CLONE / CLONA REA. Este un eveniment editorial remarcat din plin de presa americana prezenta la BEA 2015 care le-a solicitat imediat interviuri gemenelor Indiggo. Inca nu cunosc o carte atat de pura ca WICKED CLONE, simbolul inocentei creatoare, plina de poezie, dublata de o grandioasa viziune parabolica originala. WICKED CLONE este un basm fabulous cu personaje reale. Cartea este o noua treapta a realismului magic. Duce mai departe magia din prozele lui Eminescu si Mircea Eliade, adaugandu-i o puritate neobisnuita, care ii uimeste si pe americani, fiindca este un alt mod, total nou, de abordare a mitului lui Dracula, foarte iubit aici. WICKED CLONE are subtitlul “how to deal with the evil” si este povestea a doua gemene din Transilvania, nascute in anul 1483 si care traiesc astazi la New York. Pe parcursul a 544 de pagini, cititorul se intalneste cu o viziune absolut noua asupra imortalitatii, cu un fluviu de intamplari reale si fantastice, cu personaje istorice faimoase, cu ritualuri si retete transilvanene miraculoase de vindecare a Raului. Este un roman cinematografic scris direct in limba engleza, perfect asimilata, o carte care se citeste cu sufletul la gura, cu pofta unui gurmand nesatul. Un mare editor de la Harper Collins spunea ca e cel mai substantial si original roman al momentului de pe piata americana. Deja fetele au fost invitate sa-si lanseze cartea, cu show-ul adiacent, la San Francisco. Ofertele au curs cu nemiluita, exact ca in paradis. Iar ele au stiut, prin felul cum si-au prezentat cartea, sa respecte acest statut de paradis. Cei peste o suta de cititori care au apucat cate un exemplar, nu vor uita niciodata ca au primit o carte pe note, cu minunatele cantece si voci ale gemenelor Indiggo, ca intr-un ceremonial. Imi sunau in urechi cuvintele lui Eminescu, “s-aude al vrăjilor caier / Argint e pe ape şi aur în aer“.

Grid Modorcea,
Corespondenta de la New York