Bumerangul Brancuşi

Cea mai mare pedeapsa pentru Romania a venit din partea comisiei internationale care nu a aprobat ca Ansamblul sculptural de la Tg. Jiu sa intre in Patrimoniul UNESCO. Sigur, aceasta veste trista a venit acum cateva luni, dar oficialii de la Bucuresti au facut-o abia acum publica. Oare de ce? De rusine? Dar eu cred ca pe oameni ca alde Strambulescu, arztizanii intocmirii defecte a dosarului, nu-i afecteaza in nici un fel. De unde rusine la clasa de superpusi a unei tari in care pensia unei personae care a muncit 40 de ani neintrerupt este de 200 de dolari?!

Nu mai vorbesc de idiotii care se bucura. Da, este o mare rusine pentru Romania. Romania nu inseamna parlamentarii si guvernantii de azi, vremelnici, care se lafaie pe ceea ce a creat de-a lungul timpului un popor intreg, ci inseamna valorile ei, singurele care ii pot oferi, in competitii internationale, prestigiu. Brancusi a fost mare in America cat a trait, fiindca avea suportul Frantei, avea prieteni de talia unor Duchamp, Matisse si Picasso, iar el a stiut ca nimeni altul sa-si promoveze opera. A fost unul dintre cei mai mari mesageri pe care i-a avut arta lumii. Dovada zecile si sutele de expozitii pe care i le-au organizat americanii atata timp cat el a trait. Apoi, treptat, totul s-a stins, ca azi sa nu mai fie pomenit aproape deloc. Am propus guvernului si ICR sa marcheze centenarul debutului lui Brancusi la New York. N-au facut-o. Au facut-o tot americanii, muzeele si galeriile unde Brancusi a expus odinioara. Opera lui Brancusi e vanduta. Mai apare pe la Sotheby’s cate o veste depsre el cand cineva vrea sa-si vanda achizitia. Dar in marea realitate a artei americane de azi, noile generatii de artisti sau de colectionari nici nu-l mai iau in calcul.

Il iau pe un sculptor ca Isamu Noguchi, de pilda, care a fost elevul lui Brancusi la Paris. Si Noguchi a ajuns sa aiba un fantastic muzeu la New York, iar operele lui sa fie amplasate pretutindeni. Brancusi visa si el ca operele sale sa fie amplasate in parcuri, “sa se joace copiii peste ele”. Dar nu sunt. Sunt ale altora. Recent, Metropolitan Museum of Art i-a plasat lui Noguchi o opera chiar in fata, la marginea lui Central Park. Ea se numeste Unidentified Object si este minunata, foarte potrivita pentru acest loc. Si Brancusi visa sa ridice o Coloana a infinitului in Central Park. Nu s-a putut. Nu l-a ajutat tara. La fel cum tara nu e in stare sa-i ridice lui Eminescu statuia, al carei loc este aprobat de primaria New York-ului de peste 30 de ani! De cand Brancusi s-a dus, din 1957, Romania nu a facut nimic pentru el. De fapt, pentru ea. Fiindca a face ceva pentru o valoare a tarii, insemana a face pentru tara. Un artist face tot ce poate cat traieste, apoi opera lui apartine tarii in care s-a nascut. Si tara ar trebui sa preia munca de promovare. Dar Brancusi este un caz alarmant, incepand cu momentul cand Romania i-a respins donatia, atelierul sau parizian. Ca nenorocirea sa culmineze azi cu respingerea UNESCO. Este cel mai mare vot de blam international care i se da Romaniei. Dar pe oameni ca alde Johannis ii doare in cot. De altfel, cui ii pasa cu adevarat de Brancusi intr-o tara in care milioane de oameni se lupta cu subzistenta?! Romania nu poate aspira sa intre in randul tarilor civilizate cu nedreptati atat de mari sau cu “valori” ca vanghelie, udrea, basescu, ponta, tariceanu et co. Insa diriguitorii Romaniei de azi nu se gandesc la tara, la viitorul ei, se gandesc numai la ei, la prezentul lor hulpav.

Va rog uitati-va la acest Catalog de arta, cuprinzand peste 5 000 de pictori celebri si 100 000 de tablouri intrate in tezaurul picturii universale: LES PLUS BEAUX PEINTURES DU MONDE! Este cel mai complex muzeu virtual, avand aceasta adresa:
http://www.mystudios.com/artgallery/ Si cautati daca exista vreun pictor roman. Eu nu l-am gasit decat pe Stefan Luchian. Poate mai exista vreunul, printre cei peste 5 000. Mare pacat, fiindca avem pictori mai buni decat multi dintre cei selectati. Nu se poate sa lipseasca Aman, Grigorescu, Tonitza si alti artisti romani clasici sau moderni! Dar iata ca se poate. Inca o data se verifica faptul ca tara nu face nimic pentru artisti. Strainii nu sunt obligati sa promoveze pictorii romani! Regula este ca tara sa-si promoveze valorile. Nu trebuie sa mai scriu, am scris de sute de ori ce au facut tari ca Franta, Italia, Germania sau Irlanda pentru valorile lor. Criteriul pentru care a fost respins Ansamblul de la Tg Jiu, de a intra in Patrimoniul UNESCO, a fost acela ca nu e cunoscut locul! Pai cum sa fie cunoscut acel loc daca nu este promovat? Ca de obicei, romanii asteapta sa pice minuni din cer. Si nu pica. Si nu vor mai pica. Decat sa-si tot mareasca lefurile, demnitarii ar fi trebuit sa investeasca in promovarea lui Brancusi. Dar nu, ei investesc in alde patapievici si in clanul lor. Cine a reusit prin geniul sau, e urat. Dar nimeni nu se intreaba ce s-ar fi ales din Brancusi daca ramanea in tara?

E un caz alarmant, repet. Numai Brancusi a facut pentru Romania, si a facut enorm!, in schimb tara nu a facut nimic pentru el. Dimpotriva, l-a tot compromis. Cum este si ridicolul efort al unor culturnici de a-l deshuma din Montparnasse, desi el este ingropat aici ca cetatean francez. Astfel de fapte nedemne, ce dovedesc incompetenta, nu afecteaza insa imaginea lui Brancusi, ci a Romaniei. Notorietatea lui Brancusi a devenit un bumerang pentru tara. Dovada in ce degringolada a intrat guvernul cand a trebuit sa achizitioneze lucrarea Cumintenia pamntului. Si-a aratat complet neputinta! Este marele semnal de alarma privind imaginea tarii prin cea mai importanta opera de arta de pe teritoriul sau: Ansamblul cultural de la Tg. Jiu, care se va tot degrada, pana se va alege praful. Deja simbolurile brancusiene apar in reclame CEC sau ponta-prezidentiale! In loc ca romanii sa lege opera lui Brancusi de spiritualitatea romaneasca, o instraineaza. Iar UNESCO ar fi investit tocmai in conservarea acestui tezaur.

Imi pare tare rau, dar daca continua sa mearga pe aceasta cale, Romania nu are viitor. Adica are unul, dar e in ceata, deloc potrivit pentru o lume normala, sa nu spun fericita.

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York