Cronica de artă: Între Îngheţata pe băţ şi Cabala

Pe fotograful si pasionatul de cultura Michael Matthews l-am cunoscut la Sandra Gering Gallery, la expozitia unui grup de artisti, dar il vazusem mai inainte la o alta galerie unde a expus o cunoscuta fotografa, supertitrata, nemtoaica Simone Rosenbauer, insa si Michael, ca si mine, nu am stiut cum sa fugim mai repede de acolo, aproape oripilati. Fiindca e imposibil sa-ti imaginezi ca un artist poarte fi celebru expunnd fotografii cu inghetata pe bat. Fel de fel de inghetate pe bat, care de care mai colorata! Expozitia se si numea Like Ice in the Sunshine. Sigur, daca Andy Warhol a intrat in istorie cu “Campbell Soup”, adica cu o cutie de conserve, care a devenit Mona Lisa a Americii, de ce sa nu se repete figura si cu o alta regina, inghetata pe bat!?

Si unde se intampla acest lucru? In buricul lumii, la Laurence Miller, o galerie aflata pe 57 St., acolo unde e vadul international si vin toti iubitorii de arta care viziteaza New York-ul. Responsabilitatea este mare, fiindca aici galeriile sunt cartea de vizita a orasului. Dar se pare ca pe galeristi ii doare in cot de asemenea ratiuni, fiindca la ei nu conteaza nimic in afara de “cine plateste inghetata?” Daca inghetata e platita, daca aduce bani, de, e si luna lui Cuptor!, insemana ca e buna. OK.
Da, dar in acest fel nu ne mai aflam in zona artei, ci a consumismului. Dar aceasta-i situatia, deocamdata, de la Warhol citire, se face o continua confuzie intre arta si consumism sau arta-kitsch. Poate ca o sa treaca si faza asta. Istoria artei a vazut multe si a supravietuit.
Se straduiesc in acest sens alte galerii, precum Sandra Gering, care, iata, acum a organizat o expozitie de grup dedicata unei mari teme, greu de abordat: cabala. Atasez si cateva imagini surprinse de Michael Matthews. Expozitia se numeste Light and Space of the Void / Lumina si spatiul golului, o idee foarte ambitioasa. Curatorul, Alexander Gorlin, a pornit de la studiul sau Kabbalah in Art and Architecture, incercand sa ne arate cum se poate vedea ea, direct sau indirect, in multe opere moderne si contemporane.
Focusul expozitiei este orientat spre raportul dintre lumina si gol, relatie surprinsa in varii forme. Intalanim artisti care surprind ideea metaforic, mistic sau stiintific, precum Kenneth Noland in compozitia Misteries: Pulse II (2000), care aminteste de “patratul negru” al lui Malevich. Numai ca patratul sau e galben, ca lumina, iar in mijloc vedem cateva cercuri colorate, sugerand un puls atomic. Sigur, ideea de puls contine o unda care palpita si umple golul.

Aceasta se vrea a fi insasi Cabala, care in ebraica insemana primire, ceea ce primeste omul de la Dumnezeu. Omul e golul, pe care Dumnezeu il umple, daca omul stie sa primeasca. Sinele in Cabala este chiar Dumnezeu si are un corespondent in inima spirituala. Scopul Cabalei este tocmai trezirea punctului din inima si implinirea acestui punct pana la desavarsire. Aceasta idee incearca sa o surprinda Noland si alti artisti. Desigur, ideea de vid este prea abstracta, insa teoretizata in Cabala, dupa cum japonezii au creat mitul golului si plinului, celebra dualitate Yin si Yang. Golul sau nimicul in Cabala este identificat cu inceputul. Dupa cum kabalistii si adeptii eschatologiei o leaga de viitor, gasind in ea o calitate a sperantei.

Gorlin sustine ca sinagogile contin, in arhitectura lor, o asemenea idee, ca structura unor cladiri incorporeaza lumina in golul lor. Interesant ca el aduce in expozitie viziuni ale unor artisti consacrati foarte diferiti, precum Mark Rothko, prezent cu The Graphic Biblie (1929), Hiroshi Sugimoto, cu Church of Light (1997), o cruce din raze de lumina, apoi Barnett Newman, prezent cu Synagogue Sketch (1963), iar cateva lucrari de Daniel Libeskind sunt aduse de la Jewish Museum din Berlin si Imperial War Museum din Londra. Fiecare exponat este un model de studiu, precum insusi Model for memorial to the Murdered jews of Europe / Model de memorial pentru evreii morti in Europa (2005) de Peter Eisenman. Aceasta idee sugereaza gandul tainic al curatorului, implicit al artistilor, de a arata ca lumina poate radia din golul, din marele gol pe care l-a creat Holocaustul.
Am mai admirat lucrari de Daniel Buren, Anish Kapoor, Yayoi Kusama, Stephen Vitiello, Gordon Matta-Clark, Robert Murray, Anselm Kiefer, Frank Lloyd Wright, cu planul sinagogii Beth Shalom, sau Steven Holl, cu formidabile imagini ale Capelei Sfantului Ignatius. In fine, o raritate a lui Paulus Ricius, numita Portae Lucis / Portile luminii (1516), care este o gravura, imaginea iconica a Cabalei, reprezentand un invatat si proiectia treptelor cabalistice, aratand ca o formula chimica.

Artisti de pe tot pamantul si-au dat mana sa sugereze aceasta tulburatoare minune: Kabbalah. E si o metafora pro domo aici, un elogiu adus artei, care are puterea, cu luminile ei, sa umple golul.

Se poate afirma, asadar, fara teama de a gresi, ca America / americanii se afla intre inghetata pe bat si Cabala. Mai ales in arta. Poate va place inghetata pe bat! Si lui Jean Georgescu ii placea foarte mult. Dar eu va indemn sa fiti mai aproape de invatatura care rezista de 6 mii de ani!

Grid Modorcea
Corespondenta de la New York