Cu șalupa la Cazanele Mici și Mari. I-am bătut peste timp pe împăratul Traian, turci și austrieci

Am mâncat cea mai bună ciorbă de pește cu ardei iute, cum numai la Cazane se poate găti, pe acorduri muzicale grecești și sârbești. M-am întreținut cu niște danezi fericiți că au descoperit această rivieră românească cu influențe mediteraneene. Locuiau lângă Copenhaga și vara aceasta nu văzuseră soarele. Baia de soare de la Eșelnița le lumina chipul și sufletele. După masa am plecat pe ponton unde ne aștepta o șalupă din anii 90 condusă de un localnic, căpitanul Ion, un bătrân lup de Dunăre, cu șapca marinărească într-o parte. Cu 15 kilometri pe oră am pornit aventura spre Cazanele Dunării, probabil cu cele mai frumoase peisaje din România și cu o istorie încărcată de lupte și chinuri legate de istoria noastră. Canicula de 37 de grade ne avantaja, nu simțeam briza puternică a Dunării și căldură îți oferea sentimentul că ești în cuptorul marin al Greciei. În deschiderea apei de la Eșelnița căpitanul Ion ne-a povestit de vremurile grele din comunism, când nu era construită nicio pensiune sau casă de vacanță pe malul românesc al Dunării, iar șalupele de grănicieri patrulau cu soldații având kalașnicovul încărcat cu glonțul pe țeavă să-i împuște pe cei care ”alegeau libertatea” în Iugoslavia. Ce vremuri cumplite, azi ne spune căpitanul Ion care lucrează trei luni pe an în Serbia că vecinii noștri au ajuns mult mai săraci ca noi, iar atunci în comunism erau oglinda Occidentului pentru noi.Regimul ceaușist era speriat de românii, tot mai mulți, care treceau Dunărea înot la Cazane, unde lățimea Dunării avea doar 200 de metri. Ca să ajungi la Orșova erau filtre de grăniceri și miliție, nici pasărea în zbor nu trecea de securitatea vigilentă.Chiar și vaporul de călători Orșova – Moldova Nouă era îngrădit cu gard de sârmă, iar când cei care ”alegeau libertatea” și se aruncau peste gard, comuniștii au găsit metoda ingenioasă de a îi închide pe călători în cabine cu cheia. Căpitanii aveau ordin să-i ucidă cu ranga pe cei care se aruncau peste bord.Cuvintele căpitanului Ion m-au mâhnit, dar lumina feerică de miere a Dunării albastre m-a adus la sentimente mai bune. Am trecut în zbor pe lângă chipul lui Decebal sculptat în stâncă de șapte artiști timișoreni, timp de 10 ani, ca o replică la Tabula lui Traian de pe malul sârbesc. Tabula lui Traian a fost sculptată în stâncă în 107 e.n. și celebra victoria romanilor împotriva dacilor. A fost ridicată de împăratul Traian la marginea drumului roman. Când Ceaușescu și Tito au construit Porțile de Fier, atunci s-a ridicat cu 30 de metri Tabula lui Traian, peste nivelul Dunării. IC. Drăgan intenționat a plătit să se realizeze sculptura regelui dac Decebal vizavi de aceasta, ca o replică istorică peste timp, că dacii nu au pierit. Șalupa ne-a dus în magia Cazanelor mici, unde lățimea Dunării ajunge la 200 de metri și poți vedea malul sârbesc fără nicio construcție pentru că legea parcului național de protejare a mediului acolo funcționează deși nu este țară membră UE. La noi se construiește haotic, la ei natura e virgină.

Cazanele sunt o întreagă istorie de lupte nu numai între romani și daci, ci și între unguri, austrieci și turci. E magia unui timp istroic trecut. Istoria cetății din peștera Veterani se pierde în negura secolelor, aici arheologii descoperind urmele unor armate care, fiecare la rândul ei, au supravegheat o vreme sectorul fluvial al Dunării din Cazanele Mari.Cetatea în mare parte e sub apele Dunării. Acum se poate vizita doar etajul superior. Cetatea era de fapt prelungirea unei peșteri antice în care au locuit dacii, ce se rugau lui Zalmoxis și controlau traficul roman pe Dunăre. Cetatea se află situată la 70 de metri deasupra apei, singurul acces la aceasta fiind doar dinspre fluviu, din cauza pereților abrupți din calcar, cu o înălțime de 200 metri.Peștera și cetatea, cunoscute în atlasuri și istorii sub denumirea de Veterani, după numele generalului austriac de origine italiană, Friedrico Veterani, aghiotantului lt. col. Ianovici, comandatul armatei austriece cantonată la Caransebeș, au fost reamenajate la sfârșitul secolului al XVII-lea din rațiuni politice, mai bine zis pentru a opri coborârea pe Dunăre a convoaielor de nave turcești și, astfel, a invaziei teritoriilor de dincolo de Orșova.Înainte de anul 1.400, când cetatea cade sub stăpânirea imperiului austriac, aceasta a fost botezată Peth. Aici cu mult înainte, romanii își aduseseră în jur de 200 de soldați și au ridicat noi ziduri de apărare. S-a desoperit un sanctuar antic pe care dacii aduceau ofrandă lui Zamolxis, specialiștii descoperind aici mai multe oase de păsări.Dincolo de cetate e și peștera Ponicova, cu sute de metri de galerii și loc de apărare pentru daci sau austrieci ca să se controleze circulația pe Dunăre.

La Veterani și la Ponicova s-au dat lupte grele între austriecii conduși de baroni francezi și otomani pentru controlul Cazanelor. Austriecii doreau să blocheze corăbiile turcești care coborau de la Belgrad spre Tulcea. În secolul XVIII s-au dus grele războaie între cele două imperii străine, pentru resurse naturale, în care au suferit românii autohtoni. Până să se facă porțile de Fier corăbiile erau tractate de pe mal de hamali și mai târziu de locomotive. Cine deținea Cazanele controla comerțul pe Dunăre. Austriecii nu doreau să piardă nimic și atunci ca și astăzi din controlul economiei Țărilor Române. La întoarcere căpitanul Ion ne-a vorbit de Laleaua de Cazane (Tulipa hungarica). Tulipa hungarica este o planta endemica protejata de lege,creste doar pe versantii abrupti si insoriti din Cazanele Dunarii,de pe versantul sarbesc Veliki Strbač, din Cazanele Mari, pot fi zarite, în luna aprilie, doar din barca sau vapor.O plimbare cu șalupa la Cazane e o lecție de istorie că nu trebuie ca neam să mai cedăm nicio palmă de pământ și să nu ne aplecăm demnitatea puterilor străine. Azi diferența dintre sârbi și români la Cazane e simbolică. Noi românii din vechile puncte de control am făcut Mănăstirea Mraconia, sârbii pe malul lor doar o bodegă pentru turiștii însetați de alcool.

Ionuț Țene