Unirea României cu Basarabia e mai presus de interesele de moment ale politicienilor

Nu am fost deloc surprins de gestul lui Klaus Iohannis de a refuza să se întâlnească cu cei aproximativ 1.000 de tineri basarabeni ce au venit în marș de la Chișinău la București să ceară unirea celor două state românești. Acum nu am nici un regret că nu l-am votat la președinția României. Și nu, nu l-am votat nici pe Ponta. Nu am avut nimic împotrivă că e neamț și protestant, ci pentru că mi-am dat seama de atunci că nu iubește această țară asemeni oricărui politician român corupt. Președintele a dat bir cu fugiții și s-a dus în Spania să se întâlnească cu regele Felipe al VI-lea. Oricât de importantă e această întâlnire, e nimic pe lângă efortul tinerilor basarabeni care vin în capitală să ceară unirea.

Iohannis a declarat pe facebook, după cum îi este obiceiul să comunice cu poporul, că e impresionat de efortul acestora. Atât de impresionat că nici nu îi va întâmpina. A continuat apoi vorbind despre ”visul de a fi împreună în Europa”, de parcă dacă România nu ar fi în UE, am fi pe undeva prin Mongolia. Aici aduce în discuție, ideea periculoasă a aderării Republicii Moldova la uniune fără a se uni înainte cu România. În asemenea context unificarea românilor de pe ambele maluri ale Prutului ar fi mult mai dificilă. E deja clar că președintele nu vrea revenirea Basarabiei în granițele patriei-mamă. Nu are un asemenea interes, el e doar o marionetă a UE și a Statelor Unite, are un comportament de guvernator într-o colonie, nu de lider al unui stat suveran. Obiectivul nostru principal în politica externă ar trebui să fie unirea cu Republica Moldova, căci doar o Românie mare poate fi o Românie puternică. Dar politicienii ajunși la putere, indiferent de partid, nu au coloană vertebrală, ei devin niște papagali buni să repete tot ce spune Washington-ul și Bruxelles-ul, niște agenți ai intereselor străine. Iar Uniunea Europeană nu vrea o Românie unită și puternică, ci o țară slabă condusă de oameni loiali acestei structuri supra-statale.

Rusia are vina ei pentru anexarea Basarabiei și deznaționalizarea românilor de acolo. Dar momentan unirea nu se face pentru că așa ar vrea rușii, ci din vina politicienilor români de pe ambele maluri ale Prutului. În România, clasa politică coruptă e preocupată doar de a jefui țara și de a face pe plac străinilor. Nu mai găsești un strop de patriotism în sufletele acestor oameni. Nici la Chișinău politicienii nu vor unirea. Și nu vorbesc aici de comuniști, socialiști sau alte grupări politice pro-rusești, căci poziția lor moldovenistă și anti-românească e cunoscută deja. Mă refer la partidele pro-europene care de câțiva ani sunt la putere în Moldova. Cred că politicienilor de la Chișinău le e frică să nu-și piardă funcțiile într-o Românie unită. Căci nu va mai ajunge atunci fiecare din ei ministru sau parlamentar, poate nici un post mai mărunt nu vor prinde. Preferă să ocupe poziții mai importante într-un stat mai mic și mai sărac. Ar dori ca Moldova să adere la UE ca un stat separat de România.

Dar un lucru îmi e clar și sigur în tot acest haos politic: unirea celor două state românești e inevitabilă. Dincolo și dincoace de Prut tot mai mulți oameni, mai ales tineri, cer acest lucru. Manifestările unioniste devin tot mai numeroase și mai puternice. Voința românilor de a trăi în același stat va deveni atât de puternică încât se va impune indiferent de interesele de moment ale politicienilor, indiferent de politica dusă de marile puteri. Doar voința unei națiuni poate face acest lucru. Să nu uităm că România Mare a ieșit de pe câmpurile de luptă a primului război mondial, din sângele și sudoarea soldaților români, ci nu a fost opera politicienilor, care după aceea și-au însușit meritele.

Codrin Goia